Orice zi este prielnică pentru a sărbători ARTA. Dar astăzi, 21 martie, este prilejul perfect de a sărbători o artă excepțional de bogată și veche: ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI DE PĂPUȘI.

Ne jucăm cu ele de la vârste fragede, apoi le vedem în spectacole de teatru, apoi ajungem adulți și le arătăm copiilor noștri această minunată lume care nu îmbătrânește niciodată. Este un tărâm absolut fantastic unde totul este posibil.

Păpușile spun povestea și sunt în centrul atenției. Dar nu doar ele fac această artă să fie una nemuritoare ci și abilitatea mișcărilor subtile, interacțiunea dintre gest și iluzie, jocul dintre umbră și lumină, stăpânirea costumului, a formei și a sculpturii, arta dramatizării, a conciziei și a simbolismului, virtuozitatea tehnică și poezia etc.

Arta păpușarilor este universală. Este o artă desăvârșită.

Paul Claudel, poet, dramaturg și eseist francez spunea că marionetele sunt cuvinte care acționează. 

Păpușile, prin această narațiune reală, pot întruchipa cotidianul la fel de bine precum pot aduce la viață basme și povești de demult. O manifestare inestimabilă a patrimoniului, arta păpușarilor – indiferent dacă marionetele fac parte dintr-un ritual solemn sau sunt plasate pe un fundal modern – este, de asemenea, complet contemporană.Paul Claudel

Originile teatrului de păpuși datează încă din jurul anului 3000 î.Hr, evoluând de-a lungul timpului și manifestându-se prin diverse forme. Păpușile au reprezentat un element important în numeroase societăți încă din timpurile străvechi, fiind utilizate în diverse ritualuri, dar și pentru amuzament. Păpușile din lut și fildeș descoperite în mormintele egiptene datând din jurul anului 2000 î.Hr erau legate cu sfori, ceea ce indică faptul că actorul în sine era păpușarul care le manevra și le însuflețea.

Teatrul de păpuși a devenit atât de popular, încât multe dintre piesele de teatru care aparțineau unor dramaturgi importanți, printre care si Shakespeare, erau puse în scenă nu prin intermediul actorilor, ci prin păpuși, datorită păpușarilor iscusiți.