Ziua Mondială a Râsului este sărbătorită, în fiecare an, în prima duminică a lunii mai.

Cu această ocazie se organizează evenimente care stârnesc râsul, precum spectacole cu clovni, picturi pe față, spectacole de teatru de păpuși, diverse concursuri și chiar sesiuni de râs de grup.

Inițiativa de organizare a acestui eveniment, îi aparține doctorului indian Madan Kataria, care a arătat că râsul sporește capacitatea de concentrare și rezistența la efort, crește încrederea în propria persoană și îmbunătățește relațiile cu cei din jur, fapt publicat în 1995, când savantul a scris un articol intitulat „Laughter, the Best Medicine” („Râsul, cel mai bun medicament”).

Potrivit laughteryoga.org, organismul nu poate diferenţia între râsul voluntar şi cel spontan, beneficiile fiziologice şi psihologice rămânând aceleaşi. De aceea, Ziua mondială a Râsului promovează arta râsului fără motiv.

Râsul, cel mai bun medicament

În ultimii ani, vorba populară potrivit căreia „râsul este cel mai bun medicament” a fost confirmată de cercetările efectuate în India şi SUA, publicate în reviste de specialitate precum „International Journal of Nursing”, „Geriatrics Gereontology International” şi „Complementary Therapies în Medicine”.

Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante. Scăderea tensiunii arteriale şi a hormonilor de stres din organism sunt doar două dintre beneficiile asociate cu râsul. În plus, râsul creşte activitatea celulelor imunitare şi a anticorpilor care luptă împotriva infecţiilor, îmbunătăţind rezistenţa la boli. Râsul declanşează secreţia de endorfine, substanţe naturale care contribuie la ameliorarea stării de spirit, având chiar şi un uşor efect analgezic. Râsul alungă mânia, detensionează conflicte şi ne ajutăm să depăşim resentimentele.

Club de terapie prin râs

Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut rapid graniţele Indiei. În anul 2000, peste 10.000 de danezi au marcat această zi în centrul capitalei Copenhaga.

Tema râsului în psihologie și filosofie

Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat în mod serios a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. Acesta s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde).

Un alt pionier al gelotologiei a fost Norman Cousins, jurnalist şi activist pentru pace care, în 1964, a susţinut că umorul l-a ajutat să treacă mai uşor peste cumplita boală de care suferea, artroză reactivă. În acest sens, a publicat faimoasa carte „Anatomia unei boli” („Anatomy of an Illness”), lansată în 1979.

Tema râsului a fost abordată şi în filosofie, una dintre cele mai importante contribuţii în acest sens fiind lucrarea „Râsul. Eseu asupra semnificaţiei comicului” („Le Rire. Essai sur la signification du comique”), publicată în 1900 de gânditorul francez Henri Bergson. (alba24.ro)