Paginarium continuă seria de interviuri. Invitatul din această săptămână este Vlad Conovaru, om de radio și realizator de emisiuni. Acesta a fost de acord să răspundă întrebărilor noastre, așadar veți afla mai multe informații în interviul complet:

Înainte de toate, trei lucruri despre tine pe care toată lumea ar trebui să le cunoască? Cine este Vlad Conovaru?

Sunt amabil până când începi să insiști, cred că umorul în secolul ăsta reiese din lucrurile considerate serioase de majoritate și al treilea lucru – muzica, am un soundtrack pentru orice stare trăită în mod regulat, de mine.

Cum ai ajuns în punctul în care te afli astăzi? Care crezi că au fost cele mai utile lucruri, persoane sau sfaturi care te-au ajutat să ajungi până aici?

Cu ajutorul divinității care mi-a permis să-mi urmez instictul, chiar dacă apărea în ultimul moment înaintea deciziei hotărâte deja. Am ales cu sufletul și mă simt privilegiat pentru că nu am ajuns pe drumuri după o serie considerabilă de experiențe. Sfaturi…recomandări…nimeni nu mi-a spus în adolescență că aș putea face radio, ba chiar când mi-a încolțit ideea că domeniul audio-video (așa îi spuneam în acei ani, media era un termen mai departe de cât e terminarea centurii Bucureștiului) mi s-ar potrivi, cineva mi-a zis să îmi iau gândul atât timp cât sunt rârâit. Graseiat e mai corect spus în ceea ce mă privește. Așadar, primele aprecieri care au contat și ele aparțin lui Ioan Adam și apoi Irinei Iana-Baltă, ambii editori coordonatori la Radio România Tineret, Radio3Net azi. Dacă niște oameni cu experiență, venind din zone total diferite în privința construcției fiecăruia, au mizat pe mine, atunci trebuie să fie ceva. Ah, și mama care mi-a spus că voi pierde mult în viată din cauza „gurii mele”. Am decis să și câștig de pe urma ei. Dacă la final ies pe zero, sunt ok.

Să vorbim și despre activitatea ta. Ești om de radio. De unde această pasiune? Ai simțit mereu că asta vrei să faci sau a fost ceva spontan?

Sunt un om căruia îi place să comunice, să împartă experiențele trăite și cunoștintele acumulate înainte de a fi om de radio. Ce înseamnă om de radio? La ce te gândești când spui om de radio? Așa, datorită experiențelor și reușitelor mele aș putea spune că sunt om de radio, om de televiziune, om de content, om de organizare, om de muzică, om de bază… Dar pentru o ordine clară în ideile cititorului sunt (și) om de radio. Cum spuneam, nu am știut până la începutul facultății ce anume aș vrea să fac. Mi se spusese că am penel și că scriu bine, lucru de care devenisem conștient, dar voiam ceva mai mult, audio-video fără să cunosc sub ce formă însă. Pasiunea m-a izbit în momentul în care am intrat într-un radio. Acolo am început să-mi imaginez, să am idei cărora să le dau o formă și să mă exprim în fața unui public. Și pasiunea a crescut și mai mult în momentul în care am avut pe mână o emisiune de linie (luni-vineri) pe care să o realizez singur.

Faci o mulțime de emisiuni și ai o „vode de radio”, cum se spune. Cum ai realizat că ai datele necesare pentru această meserie?

Știi vorba aia „când doi îți zic că ești beat, du-te și te culcă”? Ceva de genul ăsta, doar că pe mine mă lăudau, iar eu nu înțelegeam de unde atâta plăcere să mă asculte, eu subapreciindu-mă destul de mult și nu din falsă modestie. Și am mai realizat asta în momentul în care am fost la primul interviu pentru un post de dj și imediat după, directorul m-a ofertat. Așadar, am 3 nume până acum – Ioan Adam, Irina-Iana Baltă și Dorin Ștefănescu.

Dacă nu mergeai în direcția aceasta, ce meserie/vocație crezi că ai fi avut astăzi?

Vorbeam eu undeva unui public, cât de mic, aș fi fost angajat ca animator de discuții fade la țigară, de marile corporații. Aș fi avut biroul lângă balcon și când s-ar fi strâns minimum 3 persoane, aș fi ieșit și aș fi disctuat cu ei lucruri absolut deloc interesante sau culte. I-aș fi intrigat și le-aș fi stârnit curiozitatea. Și mai puțin serios vorbind, cred că marketing, dar nu pe tabele excell și nici prezentări pdf, nu aș fi făcut, dar aș fi mers la întâlniri.

Cum a fost prima experiență în fața microfonului?

Prima experiență a fost din postura de invitat și am avut nu neapărat emoții, cât așteptări. Era o emisiune despre studenți, ce muzică ascultă și de ce. Am venit pregătit, cu playlist deștept, argumente pe măsură, haioase pe alocuri. A ajutat și faptul că realizatorul îmi era coleg de facultate, dar vorbeam totuși la un radio național. Și au mai urmat prime experiențe. Prima experiență în fața microfonului, singur în „borcan”, dar fără acces la butoane: prezentam o emsiune de dedicații. Apoi prima expreiență cu tot cu control asupra butoanelor a fost cu tremurat de degete, cu verificat de 12 ori înainte de a da play CD playerului și cu deșertificare bruscă a cavității bucale. Și acum mai simt uneori asta dar, culmea, doar pe înregistrări.

Ce satisfacții îți oferă această carieră?

Libertate. În orice radio am lucrat până acum, am avut libertate editorială în sensul că înțelegeam direcția postului, însă valențele și dezvoltarea pe orizontală fiind atât ofertante, mă abăteam mereu de la abordările clasice și refuzam tarele radioului. Radioul mi-a oferit, și o face în continuare, posibilitatea de a cunoaște multă lume, lume frumoasă cum se spune, adică oameni care au ce spune, care spun lucruri dure cu calm, care nu-și ascund defectele și, nota bene, de la care am avut ce învăța și afla. Suita de experiențe umane zilnice m-a făcut mai câștigat și mai bucuros la finalul fiecărei zile.

Ce contează cel mai mult în această meserie: talentul sau munca?

Talentul este întreținut prin muncă, iar munca poate fi ocolită cu talent.

Orice om de radio are și momente în care inspirația și creativitatea nu sunt la cote maxime. Ce faci atunci când pur și simplu nu ai inspirație în studio?

Sunt sincer cu mine și cu ascultătorii. Rareori am considerat că mă adresez unor superficiali pe care îi poți păcăli mascând lipsa ideilor prin anunțuri banale – cât e ceasul, cum e vremea, ce ați ascultat și ce veți asculta. Când nu mă simt inspirat, mă reorientez spre articole de presă, texte cu valoare informativă care nu presupun comentarii din partea-mi. Sunt sincer și aleg să nu am intervenție și mai bine tac și las o melodie să mă inspire și nu o dată s-a întâmplat ca refrenul sau piesa însăși să-mi amintească de vreo experiență personală pe care să o dezvolt alături de ascultători. Sau, mai rar, e adevărat, sunt sincer și recunosc că aș fi vrut să le spun ceva, însă am considerat că nu merită să își piardă timpul ascultând o remarcă simplistă, degeaba, care nu are pentru public niciun adaos info-emoțional și pentru asta am ales să le semnalez doar că sunt în studio, însă las muzica să vorbească în locul meu. Și iată intervenția de avarie.

Care este rutina ta înainte de a veni în fața microfonului?

Nu am niciuna pe care să o respect cu regularitate. Mici exerciții de încălzire a limbii și a întregii guri, câteva sunete, icnete, un urlet pentru eliberarea oricărei urme de „urs” din glas, doar vorbim de matinal aici. Uneori îmi cânt prima intervenție, ceea ce nu mă ajută deloc.

În calitate de om de radio, ce întâmplare/situație te-a pus până acum cel mai mult la încercare și de ce?

Un invitat mut. Într-un limbaj mai liber, „un mort”. Invitatul monosilabic. Invitatul care, culmea!, își dorește să vină în emisiune pentru a se promova sau pentru a-și promova proiectul, dar al cărui entuziasm e la cotele încrederii românilor în politicieni. Sunt adevărate provocări aceste situații, mă drenează energetic și ajung la limita răbdării și a diplomației, eu fiind un tip care nu apreciază protocolul gratuit. Uite, am fost sunat de un promotor al unui film românesc care urma să iasă în cinematografe. Știm foarte bine cât de vizionate sunt filmele românești în cinematografe și ce percepție au românii despre producțiile noastre. Zic da, îmi dă detalii despre film, văd distribuția, îi spun pe cine să aducă, el supralicitează și mă trezesc cu regizorul și cu actorii principali, doi la număr. Mă gândeam că nu am spațiu îndeajuns, 18 minute, să vorbesc cu toți, mai ales că unul dintre ei este foarte cunoscut. Cred că a fost singura dată când am difuzat două melodii în acest interval. Era apăsător cât de nefericiți erau actorii aflați în postura de a-și vinde filmul practic, coroborat cu stângăcia regizorului în a descrie filmul într-un mod simplu și atractiv pentru public. Aleg oricând un invitat cu 4 clase, dar care vrea să spună ceva în locul prețiosului care, scos din zona de confort, devine reticent și opac.

În prezent ții cursuri de radio alături de Carmen Ivanov (Dicție.ro). Cum este să-i înveți pe alții tainele radioului? Ce ți se pare cel mai complicat în lucrul cu oamenii din afara domeniului acesta de activitate?

Nu am început practic colaborarea. Nu aș putea să spun cum e după o singură experiență. Am vorbit unui grup nou, în deschiderea, dacă vrei, a lui Petru Stratulat. Am fost un fel guest – eram pe acolo – hai încearcă dacă tot ești aici – star. Îmi pot doar imagina că cel mai complicat ar fi să îi fac conștienți că radioul de acum nu mai are nimic de a face cu radioul românesc al anilor `90, că nu vor putea fi următorul Andrei Gheorghe și că filme precum Midnight Killer, That Boat That Rocked sau Good morning, Vietnam sunt doar filme. Dar chiar și așa, pot să își dezvolte o semnatură daca au puțin curaj.

Ce rol au avut cărțile în viața ta?

Mi-au permis să interacționez și să acționez la un nivel superior majorității. Îmi oferă o liberatate similară radioului. Adică mă imersez și dispar un pic. Sunt un fan la romanului clasic, gotic, dar îl las și pe unul ca Palahniuk să se joace un pic cu sinapsele mele după care revin la ordinea clară a ideilor romanului clasic. Numesc cititul „sala de forță a creierului”. Când am o perioadă în care nu citesc sau nu pot din cauza ritmului prea nebun de viață, mă simt de parcă nu aș mai fi făcut sport un an. Mă simt înțepenit, sunt într-o buclă de idei și de exprimări, mă repet și acest lucru mă supără și mă face să iau măsuri. Cărți, nu măsuri.

Dacă ar fi să fii o carte, ce fel de carte ai fi? Cum ar arăta această carte, ce fel de copertă, pagini etc. ar avea? Și, de asemenea, dacă ar fi să fii emisiune de radio, cum ar suna aceasta?

Aș fi o culegere de nuvele, unele mai lungi, altele mai scurte care ar avea numitori comuni. Fără vreo comparație, ci doar ca exemplu, precum Macondo în cărțile lui Garcia Marquez. Aș fi o carte pe care ai reciti-o la vârste diferite pentru că ai descoperi și te-ar amuza alte lucruri decât la lectura precedentă. Aș avea coperți dure, cât să poți pune cana fierbinte și să nu se îndoaie. Ar fi viu colorată, coperta, și fiecare nuvelă ar avea particularități diferite în privința fontului, în funcție de subiect și de timpul povestirii. Paginile ar fi din hârtie reciclată și cu siguranță nu aș sta doar pe raft, ci pe măsuța din fața canapelei sau pe noptiera de lângă pat, alături de cărțile care se citesc și apoi se pun în bibliotecă. Eu aș rămâne.

Emisiune de radio… aș fi una de după-amiază, seara când lumea e mai puțin încrâncenată și când nu are nevoie de pedanterie sau încrâncenare sau cine știe ce aroganțe muzicale. Aș fi o emisiune în care ar fi prezentate piese necunoscute, dar plăcute, nu neapărat recente, care ar veni însoțite de câte o istorioară cât de mică. Aș fi o emisiune pe care agențiile nu ar ști să o vândă clienților, deci fără multă publicitate, dar foarte apreciată de ascultători care ar plânge dacă ar fi scoasă de pe post, dar pentru care nu ar fi făcut mari eforturi de a o susține.

Ce citești acum și de ce?

Cum necum, în pandemie am rămas fără cărți și fără bani, după izolarea forțată am fost și mi-am cumpărat 5 cărți de pe o listă de titluri pe care o aveam pe telefon. Eu am vrut să îmi iau toata listă, însă m-am ales cu un Irvine Welsh, două Palhniuk și două Andrei Kurkov. Citesc din plăcere și din nevoia de a nu mai sta conectat la nimic. Alt motiv petru care i-am ales pe ei a fost că pe doi îi cunosc, le cunosc stilul și îmi place, Welsh și Palahniuk, iar de Kurkov am citit câte ceva despre el și am devenit curios.

Cum vezi piața de carte din România?

Este o enigmă pentru mine. Încerc să o întrețin, dar mă îngrozesc când aflu câte ceva din culisele acestei piețe care e departe de a fi una frumoasă, diferită de alte piețe dintr-o economie liberă. Din contra.

Poți să numești trei scriitori români pe care trebuie musai să îi citim?

Eminescu (aici îl adaug și pe G. Călinescu), Nichita Stănescu și Geo Bogza nuvelist. Mai recent, Adrian Teleșpan – e singurul scriitor român care m-a facut să râd cu gura deschisă.

Ce alegi, o carte proaspăt ieșită de la tipar pe care să o răsfoiești sau un ibook? Mai ai nevoie de cărți în format fizic sau totul a devenit digitalizat?

Țin cu pădurea și cu copacii, am citit vreo 4-5 cărți de pe telefon, ibook nu dețin, dar o carte în format print… Ce să mai, am zis că sunt sincer, aleg cartea.

Te ajută cărțile în meseria pe care o practici? Ai fi putut ajunge până aici fără cărți?

Nu cărțile în sine, cât cititul și plăcerea acestuia mă ajută în a vedea informația sau în a găsi moduri de abordare diferite. Dacă aș fi ajuns până aici? Poate că da. Dar nu aș fi rezistat mult. Impostura nu poate ține mult.

Consideri că insuflarea plăcerii cititului celorlalți, atât copiilor, cât și adulților va avea un efect benefic asupra călității vieții lor?

Da, da, da. Dar e foarte greu. Din ce în ce mai greu. Scoate-i unui copil casca VR și apoi convinge-l să intre în lumea lui Harry Potter. Exemplul personal e cel mai puternic în aceste zile și nu constrângerea.

Ce sfaturi ai pentru cei care vor să-ți calce pe urme? Merită să facă această meserie? Și, mai mult, ce trebuie să aibă în vedere dacă vor să intre în această lume?

Dacă simt chemarea și au acel foc lăuntric, nimic nu îi va opri. Oricât de greu aș spune că e, nu îi va opri. E greu să îmi calce pe urme pentru că locurile prin care am fost, au dispărut. Dar da, mereu va fi nevoie de o voce care să îți vorbească, să te informeze și care să îți zică ce oră e și cum se numea melodia de mai devreme. Eu sunt un om căruia îi plac experiențele noi, deci nu aș avea cum să spun cuiva dacă merită sau nu. Pot decide singuri la un moment dat. Ce trebuie să aibă în vedere, chiar nu știu, paradigma se schimbă mereu, dar ce trebuie să aibă în urechi, asta pot să spun. Muzică de toate genurile, să nu se limiteze la prezent, să sape, să descopere, să ajungă să recunoască falsul, să învețe să aprecieze și să recomande la rândul său muzica cântată cu instrumente reale. Proporția muzicii electronice crește, dar nu mi-ar plăcea să ajungă majoritară. Instrumentele, artiștii prin prestațiile lor live îți transmit cu adevărat muzica direct în suflet.

Ce carte te-a influențat și te-a făcut să gândești altfel?

Rant – Chuck Palahniuk

Având în vedere meseria pe care o ai, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă atât în țară, cât și în lume. Informația, fie ea din cărți sau din format electronic, ne ajută să înțelegem mai multe lucruri. Ce sfaturi ai pentru cititorii noștri?

Încercați să nu le urmăriți o săptămână. Și nu la mijloc de august când nu se întâmplă nimic, veți observa că nu ați pierdut nimic. Ca o informație care vă privește va ajunge pe alte căi la dvs. dacă veți fi vizat. E derutantă rotativa asta a știrilor care nu sunt comunicate corect pe cât sunt dezbătute apoi de diverși generatori de opinie.

Pe ce post de radio te putem auzi și când?

Pe Radio Tananana, 92,7 fm sau, mai sigur, pe tananana.ro în fiecare zi de la ora 8 la 11, în matinal alături de Bogdan Rusu, și marti seara de la 8, într-o emisiune cu un format inedit de improvizație muzicală live.

Recomandă-ne cinci cărți. Top 5 Vlad Conovaru

Ordinea e aleatorie:

Rant – Chuck Palahniuk

Umbra vântului – Carlos Zafon

Incredibila și trista povestire a candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici – G. Marquez

Regii blestemați – Maurice Druon

Cimitirul – Adrian Telespan

Ar mai fi fost, însă îmi aduc aminte doar starea provocată de unele al căror nume l-am uitat parțial sau de tot.