Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Nu întâmplător am ales această zi pentru a vorbi despre poetul Paul Valéry. Astăzi, 30 octombrie, reprezintă ziua în care poetul s-a născut. A fost un scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză.
Are oameni importanți prin preajmă, îl cunoaște pe scriitorul André Gide și se împrietenește cu pictorul Edgar Degas. Din 1892 scrie în fiecare dimineață în caietele sale, care vor fi publicate după moartea sa în 29 de volume (“Cahiers”, 1957-1961), cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme și desene, cu tematică foarte variată, de la modelul fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis.
În scrierile sale teoretice, Valéry pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului. Renumele său literar provine totuși, în cea mai mare măsură, din opera sa poetică, în care – sub influența lui Stéphane Mallarmé – predomină măiestria formală și mai puțin sensul inspirației artistice, folosind alegoria în exprimarea conflictului permanent dintre intelect și simțământ.
Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: „Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșeală – care ar contrazice esența poeziei – să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului” (wikipedia)
M-au plictisit plăcerile
În plictiseală, în adâncul plictiselii
O floare,
Descoperire de culoare senină
Adesea.
Însă prea respirată, prea iubită,
Prea asemeni mie, dacă devine
Chin, dacă se face
Amară, necruţătoare, intensă…
Mă-nduplec bucuriei ce plictiseşte.
(traducere de Ion Caraion)
foto: Pexels
Lasă un răspuns