Matei Vișniec a debutat în anul 1980 cu volumul de versuri „La noapte va ninge”. La scurt timp după aceea urmează și „Orașul cu un singur locuitor” și „Înțeleptul la ora de ceai”. Reviste precum „România Literară”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Viața Românească” se bucură de prezența versurilor lui Vișniec pe paginile sale.

Pe lângă poezii remarcăm și proză, un scenariu de film, o roman, numeroase piese de teatru. Acestea din urmă au fost traduse în peste 25 de limbi și unele s-au montat în teatre de prestigiu cum ar fi „Teatrul Rond Point des Champs Elysees din Paris”, „Teatrul Stary din Cracovia”, „Teatrul Piccolo din Milano” etc.

Mă iartă, nu mă iartă – Matei Vișniec

Supărată pe mine rău, rău ea cânta

când m-am aşezat la masă

nu tu cuţit, nu tu lingură, nu tu pahar

pâinea era netăiată, supa rece, vinul înăcrit

eu nu făcusem însă nimic, de cîte ori să-ţi mai spun

că n-am făcut nimic, i-am spus

jur cu mâna pe inimă, mâna mea n-a atins altă inimă

şi ca să vadă ea mai bine că inima mea n-a atins altă inimă

îmi smulg cu delicateţe inima şi i-o pun pe masă

lângă pâinea învechită brusc în faţa mea

lângă farfuria cu supă neagră

lângă vinul care făcea spume în sticlă

cinci minute am stat aşa, cu mâna pe inima mea palpitândă

abia reuşind să-mi stăpînesc inima excitată de

imensa zonă de libertate întrezărită brusc pe faţa de masă

cinci minute am stat aşa aşteptând ca ea să-şi termine cântecul

întrebându-mă cu inima strînsă mă iartă, nu mă iartă…