Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
„Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am și nici nu știu ce era, însă îmi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardelenești.” – așa își amintea poetul debutul său în literatură.
Nu întâmplător am ales această zi pentru a vorbi despre George Coșbuc. Astăzi, 20 septembrie, reprezintă ziua în care poetul s-a născut. A fost critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
„Iarna pe uliță” plus multe alte poezii ne-au făcut să-l îndrăgim pe poet încă din clasele primare. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi.
Fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terț. rima și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate calitățile îl recomandă pentru aceastea pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.
SONET – George Coșbuc
Se zice şi s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să ştii să faci o odă unei babe
Şi, fără fond, să faci un bun sonet.
Deci vreau cu orice preţ să fiu poet
N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe,
Şi-njur şi numai tropotind silabe
Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.
Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma,
Dar stante pede iată mai un vers,
O, de-aş găsi acum o rimă-n uma;
Dar haide! şi fără rimă văd c-a mers.
Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!
Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.
foto: Pexels
Lasă un răspuns