A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, autor al câtorva din textele ei definitorii („Exasperarea creatoare”, „Reabilitarea visului”), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al „Jurnalului de sex” la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecvența atitudine democratică, patriotică, umanistă („Anii împotrivirii” (1953), „Pagini contemporane”, „Paznic de far”), reporter al unor lumi, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, cântăreț de amplitudine al neamului din Carpați („Cartea Oltului”). A mai scris cărțile: „Oameni și carbuni în Valea Jiului”, „Porțile mareției”, „Trei călătorii în inima țării”, „Țara de piatră”, „Orion” etc.

Geo Bogza s-a manifestat de la începuturile sale literare ca un aderent fervent al avangardismului, un scriitor ce şi-a asumat propria creaţie din perspectiva trăirii intense, autentice a vieţii, dar şi prin prisma transcrierii unor experienţe inedite, necontrafăcute. 

Poetul Geo Bogza a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Literatura lui porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricât ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul „pe un plan de dulce şi scăzută înţelegere”, constituind o „lunecare comodă în satisfacţii”. Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a „povesti” viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire.