Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Nu întâmplător am ales această lună pentru a vorbi despre Cristian Vasile, cea mai dulce voce a Bucureștiului interbelic – un glas care a bucurat milioane de urechi și care a trezit emoții infinite în sufletele ascultătorilor. Era considerat ultimul trubadur al Bucureştiului interbelic, un Carlos Gardel al României. Născut în luna mai, bărbatul şarmant, intelectual şi fermecător a fost cea mai ascultată voce şi idolul femeilor românce în perioada dintre cele două războaie mondiale.
Cristian Vasile s-a născut pe 8 mai 1908 la Brăila, fiind primul fiu al familiei Virginia şi Gheorghe Vasile. Tatăl său era de profesie judecător. Pasiunea pentru muzică s-a manifestat în cazul lui Cristian Vasile încă de la vârsta copilăriei. Dus de părinţi în parc unde cânta orchestra, băieţelul era fascinat de muzică. Se ştia de pe atunci că băieţelul va ajunge un mare instrumentist, dirijor sau cântăreţ.
A rămas orfan de tată după Primul Război Mondial. De creşterea şi educaţia lui s-a ocupat mama care l-a dus să studieze vioara. Deşi promitea o carieră de violonist, Cristian Vasile a renunţat, pentru că studiul viorii i s-a părut prea anevoios. Prefera canto şi se evidenţiase deja la şcoală ca solist al corului. Tânărul intenţiona să ajungă solist de operă.
Viaţa fascinantă a Bucureştiului interbelic, restaurantele şi grădinile de vară cu farmecul lor, ritmurile romanţelor şi tangourilor în mare vogă au schimbat însă planurile tânărului plecat din Brăila – „oraşul cu salcâmi“ – cum îl numea colegul şi prietenul său din liceu, scriitorul Mihail Sebastian, să ajungă solist la Operă.
A abandonat studiile la Conservator pentru a cânta muzică uşoară. Noua carieră i-a adus rapid faimă şi bani. Cristian Vasile a susţinut însă că nu pentru bani şi nici pentru faimă a ales să cânte romanţe şi tangouri, ci din „dragoste pentru cântul vocal”.
Într-o seară banală de toamnă, în anul 1928, îndemnat de rugăminţile fierbinţi ale amicilor, un modest student la Conservator urcă pentru prima dată pe scena unei crâşme de lângă Gara de Nord. A fost momentul în care cel care avea să devină cel mai iubit dizeur al acelor vremuri.
Odată intrat în lumea spectacolelor, tânărul Cristian Vasile a devenit cea mai ascultată voce din Bucureşti şi cel mai vânat bărbat. Începutul n-a fost însă uşor. Până la primele contracte, Cristian Vasile a primit şi refuzuri.
Celebrul tango „Zaraza” a fost înregistrat la Berlin, în 1931. Versurile melodiei cântate de Cristian Vasile apaţineau lui Ion Pribeagu. Muzica era creaţia lui Benjamin Tagle Lara. Zaraza a ajuns cel mai popular tango din perioada interbelică.
Contractele au început să curgă şi, pentru că vocea sa atrăgea mii de spectatori, proprietarii restaurantelor faimoase îl curtau cu sume importante de bani. Se spune că, atunci când se muta de la un restaurant la altul, pierderile pentru patronul de la care pleca erau uriaşe, deoarece toată clientela pleca după Vasile. Cei mai cunoscuţi compozitori ai vremii îi scriau cântece şi în interpretarea inegalabilă a lui Cristian Vasile acestea deveneau hituri peste noapte. În perioada sa de glorie, aproape oricine cunoaştea versurile unor şlagăre precum: „În ochii tăi fermecători”, „Pe boltă, când apare Luna”, „Aprinde o ţigară” sau „Zaraza”.
Cristian Vasile nu era numai un interpret desăvârşit, ci şi un bărbat frumos, cuceritor şi foarte curtat. În perioada sa de glorie a fost idolul femeilor şi a avut nenumărate iubite. Nu a avut însă noroc în amor, pentru că femeile de care se îndrăgostise au profitat de faima şi banii lui.
A cunoscut prima dezamăgire în amor odată cu Francesca Frangula, o tânără din zona oraşului Roman. Cântăreţul a crezut în iubirea ei sinceră, însă tânăra urmărea doar banii lui. Francesca a divorţat de primul soţ şi s-a mutat în casa lui Cristian Vasile. Interpretul a înscris-o la Conservatorul de Artă Dramatică, a ajutat-o în carieră şi a luat-o de nevastă. Femeia i-a mâncat banii, în timp ce el a iubit-o sincer. Despre câştigurile financiare ale lui Cristian Vasile în perioada sa de glorie se spune că ar fi fost colosale: „Câştiga într-o lună cât un funcţionar diplomatic într-un an”.
Francesca n-a fost singura dezamăgire amoroasă din viaţa celebrului interpret. Cristian Vasile s-a îndrăgostit nebuneşte şi de Mary Maud. I-a amenajat femeii pe care o iubea un adevărat palat în casa sa din Bucureşti. I-a adus mobilă din străinătate şi oglinzi de la Veneţia. Mary Maud nu a vrut însă decât banii muzicianului. Când şi-a atins scopul, a rupt relaţia cu interpretul, iar acesta a fost atât de devastat încât a încercat să se sinucidă. L-a salvat mama sa despre care se spune că a fost singura femeie care l-a înţeles şi l-a iubit cu adevărat.
În al Doilea Război Mondial, Cristian Vasile s-a înrolat pe front în echipele artistice. După război s-a angajat la un mic restaurant din Bucureşti. Au început să apară primele semne ale problemelor de sănătate. Medicii i-au spus diagnosticul de TBC. A zăcut bolnav, în grija familiei, şi a fost la un pas de moarte.
Cristian Vasile şi-a revenit din boală, însă nu s-a mai putut întoarce la cariera strălucită pe care o avusese, din cauza comuniştilor. Se spune că a refuzat să se supună celor impuse de activiştii de partid şi din acest motiv a fost aruncat într-un con de umbră. N-a vrut să cânte pentru Gheorghiu Dej sau pentru Stalin şi actele de rebeliune l-au costat. A plătit preţul pierderii celebrităţii şi a gloriei. Deşi i s-a propus să plece din ţară, a preferat să rămână în România, încercând să facă ceea ce ştia mai bine: să cânte.
După mai multe tentative de a organiza coruri şi trupe muncitoreşti, celebrul Cristian Vasile, care umplea săli până la refuz în Bucureştiul interbelic, a ajuns să muncească pe şantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaş. O vreme a revenit în Bucureşti ca prezentator de programe la Circul de Stat şi regizor la Teatrul de păpuşi „Ţăndărică”. A cunoscut-o pe Rada Moldoveanu, femeia care îi va rămâne alături până la finalul vieţii. S-au căsătorit şi s-au mutat la Piatra-Neamţ, el ca regizor, iar Rada ca sufleur. Vechile probleme de sănătate au reapărut. Interpretul respira foarte greu, ajutat de un aparat.
Pentru ameliorarea bolii, Cristian Vasile avea nevoie de un loc cu climă propice şi, împreună cu Rada, s-a mutat la Predeal. În ultimii ani ai vieţii, s-au stabilit la Sibiu. Pe lângă boala de plămâni, Cristian a mai suferit o paralizie a corzilor vocale şi o boală de inimă.
Celebrul interpret a murit în iunie 1974. Afectat de uitarea în care a căzut în ultimii ani ai vieţii sale, se spune că a cerut să nu i se pună cruce inscipţionată cu nume pe mormânt. Ultima sa dorinţă înainte de moarte a fost să fie dat uitării şi nimeni să nu cunoască povestea măririi şi decăderii lui.
Mai cunoscută decât destinul tragic al cântăreţului Cristian Vasile este legenda „Zarazei”. Veridicitatea poveştii ţigăncii frumoase pentru care Cristian Vasile s-ar fi războit cu alt interpret celebru, Zavaidoc, este contestată de mulţi istorici. Cristian Vasile a devenit personaj literar, în povestirea „Zaraza” de Mircea Cărtărescu din volumul „De ce iubim femeile”.
Legenda spune că celebrul interpret, în perioada sa de glorie, s-ar fi iubit nebuneşte cu Zaraza, o ţigancă frumoasă din Bucureşti. Despre Zaraza se spune că ar fi fost de o frumuseţe dumnezeiască: cu păr lung, brunet şi buze mari şi senzuale. Zaraza ar fi fost una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris care s-a îndrăgostit de Vasile când l-a auzit pentru prima dată cântând.
Frumoasa căreia Vasile i-ar fi dedicat tangoul cu acelaşi nume i-a atras atenţia şi lui Zavaidoc, un alt muzician cunoscut al vremurilor. Povestea de iubire dintre Vasile şi Zaraza s-a încheiat brusc în octombrie 1946, într-o seară în care Zaraza pleacă să cumpere tabac pentru iubitul ei şi este ucisă de un ţigan tocmit de Zavaidoc. A fost găsită a doua zi cu gâtul tăiat. Distrus de durere, Cristian Vasile a zăcut în beţie zile în şir. Legenda spune că intepretul ar fi mâncat cenuşa Zarazei cu linguriţa şi şi-ar fi turnat terebentină pe gât, ca să se omoare. N-a murit, însă i-au fost afectat corzile vocale.
Verdicitatea legendei Zarazei nu a fost confirmată până acum. Celebrul tango, succesul lui Cristian Vasile şi frumoasa legendă de dragoste au devenit de-a lungul anilor subiecte de roman şi film. Sergiu Nicolaescu a transpus povestea Zarazei în filmul „Supravieţuitorul”. Viaţa celebrului Cristian Vasile este subiectul romanului de succes „Zaraza”, scris de Andrei Ruse. (adevărul.ro)
Lasă un răspuns