La 8 iunie se împlinesc 184 de ani de când, în 1838, a fost inaugurată oficial, la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti: PRIMA BIBLIOTECĂ PUBLICĂ NAȚIONALĂ.

Fondul de carte, care includea aproximativ 8.000 de volume, provenea din patrimoniul Bibliotecii Mitropoliei Bucureşti. Organizarea şi catalogarea publicaţiilor erau făcute pe grupe lingvistice, iar în cadrul fiecăreia, pe domenii.

1 iulie 1831, conform Constituţiei ţării, art. 63, pct. 13, supranumită Regulamentul Organic, se stabilește înființarea Bibliotecii Colegiului Sf. Sava, cu dublu rol: bibliotecă școlară și bibliotecă publică, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești. Anual se alocă suma de 350.000 lei pentru ţinerea şcolilor publice în Capitală şi în celelalte oraşe ale Principatului, a Tipografiei, a Bibliotecii. (Regulamentul Organic, Bucureşti, 1832, p. 25);
1833, se promulgă legea Regulamentul şcolilor, devenită anexa nr. IV a Constituţiei.

Conform art. 247, intră în vigoare aproape concomitent, în 1833, legea Regulamentul cenzurii. Această lege reprezintă prima reglementare românească în domeniul cenzurii şi, totodată, primul act normativ privitor la dezvoltarea colecţiilor în bibliotecile publice.

Regăsim, totodată, cărţi din Biblioteca Academiei Domneşti a Sf. Sava îmbogăţită de-a lungul timpului cu lucrări de către stolnicul Constantin Cantacuzino, patriarhul Hrisant al Ierusalimului, precum și de către Domnii țării Constantin Brîncoveanu, Nicolae şi Constantin Mavrocordat; Organizarea şi catalogarea publicaţiilor s-au făcut pe limbi, iar în cadrul fiecărei grupe lingvistice sistematic, pe domenii, folosind, în parte, clasificarea bibliografului francez Jacques Charles Brunet.

Drumul până la apariţia acestui prim lăcaş de cultură românească a parcurs mai multe etape:

• 5 octombrie 1836, Eforia Şcoalelor a elaborat şi a pus în aplicare primul Regulament de organizare şi funcţionare a unei biblioteci publice româneşti. Potrivit acestui act normativ, Biblioteca Sf. Sava urma să fie deschisă publicului 5 ore zilnic, iar custodele era însărcinat a şedea în sala de citit a bibliotecii nelipsit în toate aceste ceasuri, priveghind a păzi liniştea şi buna orânduială între cititori, a le da îndată cărţile, ce vor cere şi a le aşeza iarăşi la locul lor;
• 1836, sunt numiţi de către Eforia Şcoalelor, directorul bibliotecii, Gheorghe Ioanid, profesor de limba greacă la Colegiul Sf. Sava, şi custodele-bibliotecar Nicolae Nenovici, înlocuit ulterior în anul 1843, pentru că nu se îndeamnă a se acomoda cu regulile întocmite;
• 8 iunie 1838, se deschide oficial pentru cititori a Bibliotecii Colegiului Sf. Sava;
• Presa vremii, îndeosebi Muzeul Naţional din 5 august 1836, relatează că biblioteca, care acum se aşază în Colegiul Sf. Sava, dobândeşte simţitoare daruri;
• Primul catalog al bibliotecii a fost tipărit, în două volume, în anii 1846 şi 1847, prin îngrijirea profesorului – bibliotecar, Iosif Genilie;
• Manuscrisele în limba română, aproximativ 600 de titluri, cuprinse în Catalog, conferă acestora şi valenţa de primă bibliografie naţională sistematică – fondul de cărţi transferate s-a îmbogăţit prin mai multe donaţii;
• Mai târziu a fost promovată prima lege românească specifică pentru biblioteci –  Regulamentul bibliotecilor publice;
• În 11 iunie 1848, odată cu izbucnirea revoluţiei în Bucureşti, activitatea bibliotecii a fost întreruptă până în 1849;
• În 1864, Regulamentul pentru bibliotecile publice stipula ca bibliotecile centrale să primească depozitele de cărţi, ziare, datorate de autori şi editori după Legea presei;
• În 1850 a fost promulgată Legea pentru bibliotecile publice, prin care se asigura gratuitatea serviciului de lectură publică;
• În 1935, Primăria Municipiului Bucureşti a reînfiinţat Biblioteca Municipiului Bucureşti, instituţie care funcţionează şi în prezent. (cer si pamant – blog)