Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Paginarium continuă seria de interviuri. Invitatul din această săptămână este Petru Stratulat, actor-păpușar și om de radio. Acesta a fost de acord să răspundă întrebărilor noastre, așadar veți afla mai multe informații în interviul complet:
Înainte de toate, trei lucruri despre tine pe care toată lumea ar trebui să le cunoască? Cine este Petru Stratulat?
Om de radio cu o experiență de 18 ani, actor-păpușar înnebunit după tot ce înseamnă Știință.
Cum ai ajuns în punctul în care te afli astăzi? Care crezi că au fost cele mai utile lucruri, persoane sau sfaturi care te-au ajutat să ajungi până aici?
Am fost cea mai perseverentă persoană din câte cunosc. Am avut un plan înca din clasa a 8-a pentru a ajunge la radio, iar ultimul obiectiv din planul meu din 1999 a fost bifat anul trecut, după 20 de ani, și anume acela de a face emisiune la cel mai mare radio din țară. Am nu una, ci trei emisiuni diferite la Europa FM și totul a pornit datorită unei femei, pe numele său Margareta Neacșu, directoarea liceului meu.
Să vorbim și despre activitatea ta. Ești om de radio. De unde această pasiune? Ai simțit mereu că asta vrei să faci sau a fost ceva spontan?
În clasa întâi, în 1991, am fost fascinat de faptul că un om poate vorbi la microfon și o comunitate întreagă îl ascultă. După câțiva ani, atunci când a trebuit să aleg un drum în viață, și anume liceul, mi-am dorit foarte mult să intru la unul de top din orașul natal, Bacău, pentru simplul motiv că acesta avea abia inaugurat un radio cu circuit închis, cu boxe în fiecare clasă. Planul meu a fost foarte clar: 1. Intră la acel liceu; 2. Intră în radioul lui; 3. Intră la un radio FM cât ești la liceu; 4. Dă la Jurnalism la București; 5. Intră la un radio din București (oricare!); 6. Emisiuni la cel mai mare radio național. Le-am bifat pe toate.
Ți-ai petrecut aproape jumătate de viață în studioul de radio. Cum ai realizat că ai datele necesare pentru această meserie?
Mi-am petrecut exact jumătate din viață în FM. Nu am știut niciodată că am datele necesare. Mi-am dorit foarte mult neștiind dacă pot face asta. Am crezut în visul meu fără să fiu sigur că am calitățile necesare. Am crezut în mine și am fost autodidact, „furând” de la toți colegii mei calități pe care le-am folosit drept modele. Nu am vrut să copiez pe nimeni, și sper că nu am făcut-o inconștient, dar mi-am stabilit modele de urmat.
Dacă nu mergeai în direcția aceasta, ce meserie/vocație crezi că ai fi avut astăzi?
Nu am nici cea mai vagă idee. Taică-miu m-a vrut preot, apoi mi-a sugerat o carieră în traduceri. Aș fi avut, probabil, o viață plictisitoare. Viața mea acum se desfășoară la microfon și pe scenă. Nu mă pot plânge.
Cum a fost prima experiență în fața microfonului? Dar când ai urcat prima oară pe o scenă?
La radio a fost complicat. Ești în lumina reflectoarelor, ca pe scenă. Tot ce spui va fi folosit împotriva ta, dacă nu spui bine, iar primele mele emisiuni nu pot fi ascultate. Este un chin pentru ureche, dar a trebuit să încep de undeva, iar șefa mea de atunci îmi este colegă astăzi la Europa FM – Camelia Chenciu. Atunci o priveam cu frica unui copil de 18 ani, iar astăzi cu admirația unui coleg aflat pe aceeași treaptă în radio. E un sentiment fenomenal.
Pe scenă am făcut atac de panică la primul spectacol. Norocul meu că sunt actor-păpușar, adică nu aveam replici de dat, ci doar de mânuit o păpușă în mărime naturală, dar eram singurul ei mânuitor. Așadar, ea depindea întru totul de mine, iar eu eram pierdut complet în spațiu. M-am luat după colegii mei, care s-au prins că sunt panicat, iar după vreo 10 minute am început să-mi amintesc ușor ușor ce am de făcut. Spectatorii nu au simțit că ceva a fost în neregulă, dar eu mă hiperventilam.
Ce satisfacții îți oferă această carieră?
Radioul îmi oferă satisfacția că pot fi cel care sunt la microfon. Eu sunt acea persoană cu bune și rele în fața tuturora. Am satisfacția de a le oferi oamenilor stări de spirit, emoții, muzica potrivită stărilor respective. De pe scenă le ofer tot emoții prin ceea ce fac în cadrul Lightwave Theatre Company. Mă bucur enorm când facem oamenii să plângă prin păpușile pe care le mânuim.
Ce contează cel mai mult în această meserie: talentul sau munca?
În ambele cariere e nevoie de amândouă. Nu cred că poți ajunge la performanță numai prin muncă. Este nevoie și de o înclinație spre acel domeniu, mai ales dacă este unul creativ, ca în cazul radioului și al teatrului. Am acasă peste 55 de dvd-uri cu emisiuni în format mp3 de la începuturile mele la Radio Guerrilla. Vorbim de peste o sută de emisiuni. După ce-mi încheiam programul, ascultam ce am făcut și băgam la cap unde și ce anume nu a sunat bine.
Orice om de radio are și momente în care inspirația și creativitatea nu sunt la cote maxime. Ce faci atunci când pur și simplu nu ai inspirație și ai de făcut o emisiune interesantă pentru ascultători?
Aici intră în joc experiența dobândită. Chiar dacă nu ai inspirație în acea zi, asta nu înseamnă că emisiunea nu poate fi interesantă. Nu vei excela tu pentru tine, la standardele pe care singur ți le impui, dar ascultătorul nu va simți că ceva este în neregulă. Cel putin, nu ar trebui să simtă, după 18 ani de experiență. La începuturi, lipsa inspirației poate fi simțită pe radio.
Care este rutina ta înainte de a veni în fața microfonului?
Fac o cafea.
În calitate de om de radio, ce întâmplare/situație te-a pus până acum cel mai mult la încercare și de ce?
Am avut emisie de la ora 14:00 și până la ora 00:00 în duminica alegerilor prezidențiale în 2019. După emisiunea mea, încheiată la 18:00, a trebuit să asigur tehnicul pentru edițiile speciale din acea seară, plus o emisiune de dezbatere cu trei microfoane deschise și multe linii telefonice active. A fost o nebunie tare frumoasă.
În prezent ții cursuri de radio alături de Carmen Ivanov (Dicție.ro). Cum este să-i înveți pe alții tainele radioului? Ce ți se pare cel mai complicat în lucrul cu oamenii din afara domeniului acesta de activitate?
Cursurile de radio de la Dicție.ro sunt inedite față de ce se predă acum la Jurnalism în orice facultate de la orice universitate din țară pentru că noi le arătăm cursanților partea practică a radioului. Încă din prima ședință îi punem la microfon, iar până spre final vor trece prin mai multe etape ca, în penultima întâlnire, să fie capabili să facă o emisiune în regim de live în cadrul unei simulări de studio pe care o realizăm la sediul nostru. Simularea este atât de bine concepută încât cursanții uită că nu se află o antenă afară care să emită în FM. Emoțiile sunt mari, există panică în sufletul unora, ba chiar s-a întâmplat ca o cursantă să înceapă să plângă de la presiunea live-ului.
Ce rol au avut cărțile în viața ta?
Un rol foarte important pentru că acestea mi-au deschis orizontul foarte mult. Sunt un mare fan al cărților SF.
Dacă ar fi să fii o carte, ce fel de carte ai fi? Cum ar arăta această carte, ce fel de copertă, pagini etc. ar avea? Și, de asemenea, dacă ar fi să fii emisiune de radio, cum ar suna aceasta?
Sunt o carte pentru cei interesați să mă cunoască. Nu am un deznodământ prea interesant, probabil, dar introducerea e faină. Prefața nu mi-a fost scrisă de nimeni pentru simplul motiv că nu ar putea cineva să cuprindă în câteva cuvinte ceea ce sunt eu. Sunt singurul care mă cunosc într-atât de bine. Ca emisiune de radio… Chiar nu știu ce să răspund aici. Cred că sunt o emisiune de radio difuzată noaptea cu muzica chill-out.
Ce citești acum și de ce?
Amintirea Albastră a Pământului de Alastair Reynolds, un SF de la Nemira. Foarte interesantă. Am ales să o scot din bibliotecă pentru că-mi face cu ochiul de acolo de vreo 6 ani.
Cum vezi piața de carte din România?
În suferință. Este o piață care suferă.
Poți să numești trei scriitori români pe care trebuie musai să îi citim?
Nu cred în „musai”.
Ce alegi, o carte proaspăt ieșită de la tipar pe care să o răsfoiești sau un ibook? Mai ai nevoie de cărți în format fizic sau totul a devenit digitalizat?
Prefer cartea din hârtie. Cumva, se creează altfel legatura cu povestea.
Te ajută cărțile în meseria pe care o practici? Ai fi putut ajunge până aici fără cărți?
Am ajuns în radio fără cărți pentru că am avut profesori de literatură de-a dreptul bătuți în cap. Nu au reușit să-mi insufle dragostea pentru citit, așa că a trebuit să navighez prin viață, în adolescență, fără cărți. Am știut ce vreau să fac și am fost deschis la experiențe noi. Cumva, asta simt că a compensat lipsa cărților, dar recuperez acum.
Consideri că insuflarea plăcerii cititului celorlalți, atât copiilor, cât și adulților va avea un efect benefic asupra călității vieții lor?
Fără îndoială. Cărțile sunt necesare pentru a ne îmbogăți imaginația și viața. Netflix nu e de ajuns.
Ce sfaturi ai pentru cei care vor să-ți calce pe urme? Merită să facă această meserie? Și, mai mult, ce trebuie să aibă în vedere dacă vor să intre în această lume?
Domeniul radioului este unul ermetic. Se intră foarte greu pentru că joburile astea nu apar pe BestJobs.ro. Este nevoie de preseverență, dar și de un pic de talent. Dacă poți face și niște cursuri pregătitoare, cu atât mai bine. Ai nevoie de orice te-ar putea plasa înaintea contracandidaților tăi.
Ce carte te-a influențat și te-a făcut să gândești altfel?
Nu țin minte în detaliu cărțile pe care le citesc. O fi un deficit de atenție, nu știu. Îmi plac, îmi deschid mintea, îmi provoacă tot felul de revelații, dar după ce trec mai departe, uit detalii foarte importante din ele. Sunt sigur că se adună toate undeva în „spatele creierului” și că de acolo contribuie cumva la evoluția mea, dar nu pot aduce în față prea multe detalii.
Având în vedere meseria pe care o ai, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă atât în țară, cât și în lume. Informația, fie ea din cărți sau din format electronic, ne ajută să înțelegem mai multe lucruri. Ce sfaturi ai pentru cititorii noștri?
Consultați mai multe surse atunci când căutați o informație. Nu luați de-a gata ce vi se livrează. Puneți la îndoială totul, dar fiți deschiși la argumente.
Te adresezi doar unui anumit tip de public în cadrul emisiunilor tale de radio sau fiecare este binevenit să asculte? Pe ce post de radio te putem auzi și când?
Oricine poate asculta. Îmi doresc public divers către care să aduc informațiile din știință prezente în emisiunile mele. Sunt la Europa FM în fiecare weekend de la 14:00, marțea de la 21:00, în emisiunea 80 pe oră, dedicată muzicii acelei perioade, și vinerea de la 19:00 în Clubul de Weekend alături de colegul meu Alex Grecu, fost-cursant al Dicție.ro.
Lasă un răspuns