Meniu
Ochii tăi privesc în direcții diferite când citești

Ochii tăi privesc în direcții diferite când citești

Incredibil, dar adevărat! Când citim, fiecare dintre ochii noștri se uită la o literă diferită în 50% din timp. Mai mult decât atât, liniile de vedere se pot intersecta și pot diverge.

Pe măsură ce citești aceste rânduri, ochii tăi nu se mișcă de la stânga la dreapta, de la literă la literă, de la cuvânt la cuvânt într-o linie dreaptă și constantă. Creierul tău pur și simplu dă impresia că o fac. Cercetările privind mișcarea ochilor arată că ochii tăi se mișcă neuniform pe pagină, mergând înapoi ocazional, sărind unele cuvinte și fixându-se pe altele (Paulson & Goodman, 2011). Mișcările mici, rapide și sacadate pe care le fac ochii tăi se numesc „sacade”. Acolo unde se opresc ochii se numește „fixare”. O „regresie” este atunci când ochiul tău se întoarce pentru a verifica un cuvânt.

În timp ce citești, ochii se fixează doar pe aproximativ 60% din cuvintele pe care le citești (Paulson & Freeman, 2003). Cu materiale de lectură necunoscute te vei fixa pe mai multe cuvinte; cu materiale de lectură familiare te vei fixa pe mai puține cuvinte. Aceasta înseamnă că ochii tăi sar peste 40% din cuvintele de pe pagină. Doar pare că citești fiecare cuvânt asta pentru că creierul tău umple spațiile goale.

Avem trei regiuni vizuale: centrală (foveal), paracentrală (paraoveal) și periferică (peripheral). Iată cum se aplică lecturii: în cea centrală punctul de fixare în care poți vedea clar și procesa detaliile îți permite să percepi de la trei până la șase litere; cea paracentrală îți permite să percepi aproximativ de la 24 până la 30 de litere, dar nu foarte clar – fără un fel de context, șirurile de litere de aici nu se pot distinge; în regiunea periferică poți percepe doar forme brute, nu litere individuale.

Având în vedere această zonă foarte mică de vizualizare focalizată, cum poate cineva să citească mai mult de 10 cuvinte pe minut? Putem citi rapid datorită fluxului de informații de sus în jos din cortexul nostru. Folosim informațiile conținute în rețelele noastre neuronale împreună cu contextul a ceea ce citim (semantică), împreună cu gramatica și ordinea cuvintelor (sintaxă) pentru a face predicții despre textul viitor. Aceste predicții ne permit să înțelegem literele neclare găsite în regiunile paracentrale și să recunoaștem cuvintele rapid în timp ce citim. Dacă citim eficient, nu procesăm fiecare literă dintr-un cuvânt sau fiecare cuvânt dintr-o propoziție; mai degrabă, recunoaștem cuvintele folosind semantica și sintaxa. Creierul nostru ne păcălește doar să credem că ne-am uitat la fiecare literă din fiecare cuvânt.

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *