O fi pandemia de vină? Tot ce este posibil. Nu putem să nu remarcăm că atât oamenii, cât și instituțiile s-au schimbat în ultima perioadă. Și nu s-au schimbat în bine. Lucrurile nu mai sunt așa cum au fost altădată.

Ei bine, dacă anul trecut Biblioteca Britanică inventa o „listă a rușinii” în care erau trecuți numeroși autori și artiști, probabil din lipsă de activitate și vizibilitate (vezi AICI articolul complet), anul acesta dă lovitura Universitatea Oxford. Da, ai auzit bine. Vorbim chiar despre ACEA Universitate. În ultima perioadă nu s-a mai auzit nimic despre Universitatea Oxford, așa că s-a gândit să atragă atenția. Și dacă tot s-a gândit la asta, s-a gândit și la faptul că muzica clasică nu este pentru toată lumea, este chiar greoaie și poate că ar fi cazul să scăpăm de genii precum Mozart sau Beethoven.

Acum este la modă să-ți asumi idealurile mișcărilor sociale (Black Lives Matter, #metoo, LGBT etc.) prin postări elegante și statusuri cu mii de like-uri, fără a susține cu adevărat acei oameni, acele comunități, fără a vrea cu adevărat să schimbi ceva. Acum dacă vrei să fii „cool” postezi că susții mișcarea respectivă și gata, devii un erou, un luptător, un martir.

Se pare că muzica cultă este considerată „prea colonială”. 

Universitatea Oxford și-a asumat idealurile mișcării Black Lives Matter (adică au postat câteva articole și atât, practic nu au făcut nimic) și, ca rezultat al acestei „asumări”, a conceput un plan de a elimina din programă muzica clasică, cultă, compusă pe partituri, cu note muzicale. 

Și acum urmează BOMBA. Cei de la Oxford consideră că Beethoven și Mozart, precum și programa muzicală în general, sunt considerați a fi în „complicitate cu supremația albă”.

Argumentele împotriva muzicii clasice, care este una dintre cele mai mari realizări ale civilizației occidentale, au venit nu doar din partea unor studenți activiști, ci inclusiv din partea unor profesori progresiști care susțin că studiul muzicii în forma sa actuală este axat pe „muzica albă europeană din perioada sclavilor”.

Continuăm cu aberațiile. Tot ei consideră că sistemul de notație muzicală face parte dintr-un „sistem de reprezentare colonialist”. Modificările propuse vizează programele de studii universtiare de licență, iar scopul lor este „decolonizarea” studiului muzicii. Acești profesori intenționează să atace „hegemonia albă”, spune The Telegraph.

Cadrele didactice susțin că predarea notației muzicale ar fi o „palmă” dată studenților, deoarece muzica cultă „nu s-a lepădat de legătura cu trecutul ei colonial”. Și pentru că este la modă folosirea termenilor cool, ei susțin că studierea muzicii va continua, dar va fi susținută financiar doar după un „rebranding” care să o facă „mult mai incluzivă”.

Studenții care urmează o specializare în muzică nu vor mai fi obligați să învețe să cânte la pian sau să dirijeze orchestre, considerându-se că și acest lucru este „structural centrat pe muzica albă europeană”. Potrivit acestor profesori de muzică de la Oxford, a căror misiune ar trebui să fie aceea de a preda istoria, rolul, amploarea și practica muzicii [clasice], cântatul la pian și dirijarea de orchestre poate pune „în mare dificultate studenții de culoare”. Deci, cu ce vor fi înlocuite toate aceste notații muzicale și compoziții „problematice”?

Muzica pop va fi acum inclusă în curriculum, astfel încât studenții să o poată studia pe Dua Lipa, de exemplu, vedeta pop câștigătoare a premiului Grammy în 2021. Cadrele universitare care propun aceste schimbări au afirmat că modificările sunt o reacție directă la mișcarea Black Lives Matter.

Și totuși, „marea” Universitate Oxford nu a răspuns la solicitarea The Telegraph de a comenta situația.

Așadar, ce faci atunci când nu mai vorbește lumea despre tine? Încerci să susții doar online anumite subiecte, concepte, oameni etc. Apoi, faci lucruri care șochează, care uimesc pentru a atrage atenția asupra ta. Este destul de jenant deoarece vorbim despre o Universitate cu o istorie în spate.

Muzica clasică este pentru toată lumea. Dacă Universitatea Oxford nu mai dorește sau nu mai este capabilă să apere 800 de ani de istorie a studiului muzicii în tradiția occidentală, atunci nu știm cine o va face.