Fetele îi depășesc pe băieți la capitolul lectură, dar dacă nu există niciun motiv în ceea ce privește sistemul neuronal, cu ce greșesc băieșii? Mike Davies a făcut niște studii așa că cercetările se pare că dau dreptate „gurilor rele” care spun că fetele sunt mai tari decât băieții la citit.

Este un adevăr universal recunoscut că fetele îi depășesc pe băieți la lectură. De ce ar trebui să fie așa? Există ceva deficitar la băieți? Nu conform cercetărilor. Eliot (2013) a sugerat că nu există nicio diferență între băieți și fete în „baza neuronală a învățării” care să le ofere fetelor avantaj în citire. În plus, „abilitățile cognitive, emoționale și de autoreglare” diferă mult mai mult în cadrul grupurilor de gen. Cu alte cuvinte, baza este aproape la fel, deși se spune și faptul că „băieții și fetele au interese diferite”.

Dar abordarea lor față de lectură? Au motive diferite pentru a se apuca de o carte? Da, conform lui Van der Bolt și Tellegen (1995), care au descoperit că fetele sunt mai predispuse să înceapă să citească cu intenția de a câștiga din acea experiență. (Ceea ce ridică mai degrabă întrebarea, de ce băieții încep vreodată să citească? Pentru că trebuie?) Mai precis, fetele păreau să folosească lectura pentru a evita plictiseala, tensiunea sau singurătatea. Poate că băieții încep să citească pentru a evita bătăile de cap din partea profesorilor sau părinților.

Din fericire, odată ce încep o carte, băieții raportează că au trăit emoții pozitive, la fel de des precum fetele. Cu toate acestea, este mai puțin probabil să experimenteze reacții „negative”, cum ar fi durerea sau furia, sau neutre, cum ar fi curiozitatea. Dacă ieși cu un grup de fete conversațiile acoperă aproape toate părțile spectrului emoțional. Când ieși cu un grup de băieți emoționalul reprezintă ultima parte explorată.

Una dintre soluțiile pentru a-i face pe băieți să citească este să-i faci să se simtă bine cu privire la abilitățile lor. Logan și Medford (2011) au descoperit că, în comparație cu băieții, fetele erau mai motivate să citească, indiferent cât de competente credeau că sunt. Cu cât băieții credeau că nu se pricep la citit, cu atât mai puțin își doreau să ia o carte și depuneau mult mai puțin efort pentru a citi.

Mai presus de toate, băieții trebuie să citească texte de care sunt interesați. Oricine crede că „hrănirea forțată” a băieților de vârstă primară cu o dietă de Shakespeare și poeți victorieni latră la copacul greșit. Un studiu din 2007 (Oakhill și Petrides) care compară performanța la testele de citire SAT a constatat că băieții au obținut scoruri semnificativ mai mari acolo unde textul acoperea un subiect care îi atrăgea. „Păianjenii” și „evacuarea” au fost cele două subiecte puse în discuție și, în caz că nu ai ghicit deja, băieții au fost mult mai interesați de păianjeni. Și, echilibrând balanța, ne întoarcem la fete a căror performanță nu a fost afectată de subiect.

Se pare că băieții sunt mult mai interesați de fapte decât de ficțiune. Fă-i să citească – nu este acesta cel mai important lucru dacă vrem să le creștem abilitățile? Și, după cum am văzut, pentru a începe să citească, băieții trebuie să se simtă încrezători. Pentru a construi încrederea, ei trebuie să continue să exerseze. Pentru a continua să exerseze, trebuie să fie interesați.

Băieților le place să citească, dar, în comparație cu fetele, trebuie să fie îndeplinite propriile lor condiții. Dacă vrei să citească, lasă-i să citească ce vor. Dragostea va veni mai târziu. Și chiar dacă nu, cel puțin vor avea capacitatea de a citi dezvoltată.