Meniu
Levi Strauss și croitorul Jacob Davis au brevetat PRIMA PERECHE DE BLUGI

Levi Strauss și croitorul Jacob Davis au brevetat PRIMA PERECHE DE BLUGI

Deși acum, în 2022, nu am putea trăi fără ei, se pare că au existat vremuri când blugii nu făceau parte din patrimoniul vestimentar al omenirii. Din fericire, această epocă a luat sfârșit pe data de 20 mai 1873, când comerciantul Levi Strauss, din San Francisco și croitorul Jacob Davis din Nevada au primit din partea „Oficiului pentru Brevete și Mărci al Statelor Unite” patentul nr. 139 121. – certificatul de naștere pentru o piesă de rezistență din garderoba generațiilor care au urmat: blugii cu nituri – blue jeans, pe numele lor de botez. Concepuți ca pantaloni de lucru, pentru minerii și crescătorii de vite din Vestul mai mult sau mai puțin sălbatic, au ajuns azi să fie universal valabili: de la ținute sport la cele elegante, de la costumații casual la cele office, oriunde, oricând și oricum, dacă te îmbraci cu o pereche de blugi, nu vei da greș.

 

Blug, blugi, jeans, jeanși – ce purtăm de fapt?

 

👖 Azi New York, mâine California, poimaine întreg mapamondul

Născut cu numele de Loeb Strauss, în localitatea Buttenheim, din Bavaria, în anul 1829, viitorul erou al industriei textile a emigrat la New York, în 1847, împreună cu surorile sale mai mari. Pentru că prenumele era mai greu de pronunțat de către vorbitorii de limbă engleză și poate pentru a se încadra mai bine în peisaj, Loeb își schimbă numele în Levi. Spiritul întreprinzător caracteristic evreilor este prezent și în familia Strauss. Tânărul Levi lucrează pentru o vreme în băcănia din New York a fraților săi mai mari, J. Strauss Brother & Co, învățând de la aceștia tainele comerțului.
Dorind să fie pe propriile picioare și simțind mersul vremurilor, pleacă în 1853 să-și găsească norocul. Perioada „Goanei după aur” tocmai dădea startul unei nebunii care atrăgea o mulțime de personaje pestrițe către Coasta de Vest. Levi și-a deschis propria băcănie în San Francisco, ca reprezentanță regională a firmei familiei. Apoi și-a extins aria de produse, începând să importe îmbrăcăminte și țesături, alături de produsele de băcănie. Coloniile căutătorilor de aur se înmulțeau ca ciupercile după ploaie, iar Levi a urmat trendul, deschizând mai multe magazine mici peste tot pe coasta Californiei și a altor state din zona de vest. În 1866, Levi Strauss și-a mutat compania într-un sediu mai mare, fiind deja un binecunoscut om de afaceri și susținător al comunității evreiești.

 

👖 O idee croită pe succes

Jacob Davis născut în orașul Riga din Letonia, era croitor în Reno, statul Nevada, și client fidel al lui Levi Strauss de la care cumpăra țesături. Într-o zi, a venit la atelierul lui Jacob o femeie care l-a rugat să-i facă soțului ei o pereche de pantaloni care să reziste mai bine la solicitările muncii zilnice. Analizând modul în care ar fi putut să crească rezistența pantalonilor, lui Davis i-a venit ideea să pună nituri metalice în punctele de tensiune ale materialului. Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător, iar croitorul a realizat că brevetarea acestei născociri ar putea aduce bani buni.

Însă, pentru a obține brevetul, era nevoie să acoperi costurile birocratice, în valoare de 68 de dolari (o sumă nu tocmai mică la acea vreme). Croitoria nefiind o afacere din cale-afară de profitabilă, Jacob nu dispunea de acești bani pentru a înainta solicitarea de certificare a noii sale creații. De aceea, i-a scris o scrisoare lui Levi Strauss, în 1872, povestindu-i despre metoda de confecționare a unor pantaloni de lucru, întăriți cu nituri la cele două capete ale intrării în buzunare, făcându-i astfel mai rezistenți. I-a propus lui Levi Strauss să susțină financiar patentarea ideii, iar cei doi să devină parteneri. Levi Strauss a fost foarte entuziasmat, astfel cei doi au patentat împreună „Improvement in Fastening Pocket-Openings” o inovație aprobată de către„ Oficiul pentru Brevete și Mărci SUA” prin patentul nr. 139 121 din data de 20 mai 1873.
Levi Strauss l-a adus pe Jacob Davis în San Francisco pentru a supraveghea producția de „salopete de blugi” așa cum erau denumiți inițial. La început, au avut angajați care lucrau de acasă, dar, din 1880, Strauss și-a deschis propria fabrică. Cu câțiva ani mai devreme, Levi, împreună cu doi asociați, cumpărase „Morile de Lână Pacific” de la fostul milionar, comerciant de argint, William Ralston. Multe din morile de bumbac au fost utilizate să fabrice material pentru pantalonii și hainele Levi Strauss & Co. Inițial, țesătura pentru blugi, denumită denim, sosea de la Fabrica Amoskeag din Manchester, New Hampshire, companie cunoscută pentru calitatea materialului produs.

Faima acestor pantaloni care „țineau la tăvăleală” s-a răspândit rapid printre muncitori și fermieri. Deși cererea devenea mare și în ciuda popularității produselor lui Levi Strauss, o pereche de blugi nituiți costa doar 1,25 dolari. Faptul că Levi Strauss deținea acel patent, i-a permis să beneficieze de avantajele monopolului asupra produsului, timp de 20 de ani până când brevetul a intrat în domeniul public.
În 1890, acești blugi au primit numărul 501, număr care a rămas folosit ca marcă distinctivă până azi. Când patentul a expirat, zeci de producători de îmbrăcăminte au început să imite pantalonii produși de Levi Strauss & Co.
Până în anii 1920, salopetele de lucru Levi Strauss erau purtate doar de muncitorii bărbați. În anii 1950, elevii de liceu i-au utilizat într-un mod radical, pentru a se defini pe ei înșiși, dorind să arate mai adulți, mai rebeli, diferiți de generațiile părinților lor, care nu purtau blugi.

Un deceniu mai târziu, în anii ’60, blugii au devenit un simbol al egalitarismului, o uniformă pentru adolescenții aflați, ca de obicei, într-un război al generațiilor. Au venit și anii ’70, o decadă marcată de individualism, care a dat startul culturii celebrității, dar și superficialității. Acum blugii fac parte din sex-appeal, devenind un obiect din arsenalul modei și seducției.
A urmat Calvin Klein, care a dus blugii pe podiumurile prezentărilor de modă cu sloganul care a făcut împrejurul lumii, rostit de Brooke Shields: „Nothing comes between me and my Calvins”. Anii ’90 au urcat denimul pe ringurile de dans, pe marile ecrane și pe scenele de concerte rock.

Numele cu care au intrat în istorie, „Levi’s”, e un termen inventat de public, prin prescurtarea lui Levi Strauss, la fel cum „coke” a devenit denumirea utilizată pentru Coca Cola. Tot mai frecvent lumea făcea referire la blugii Levi Strauss folosind exprimarea „Levi’s”, iar cei de la firmă l-au făcut rapid marcă înregistrată. Blugii „Levi’s” sunt mereu la modă și la mare preț, după cum s-a dovedit și la o licitație din 1997, când una din primele perechi de blugi Levi’s s-a vândut pentru respectabila sumă de 25.000 de dolari. Blugii Levi’s ne-au arătat că și un început modest poate duce către un viitor fabulos. (publimix.ro)

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.