Dorința lui Alfred Nobel a fost ca premiul pentru literatură să fie acordat unui autor care a produs în domeniul literaturii „cea mai remarcabilă operă într-o tendință/direcție idealistă”. De atunci și până astăzi multe s-au schimbat, însă operele autorilor încă există și încă fac cititorii să tresară și să se bucure de adevărata literatură.

Jacinto Benavente a fost un dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922. Ne-a părăsit chiar luna iulie, dar a lăsat în urmă un repertoriu pe măsură, devenind idolul publicului madrilen.

A oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă – și în conformitate cu necesitățile – celor mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea, lucru care îi aduce în scurt timp celebritatea. În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg – devenit între timp idolul publicului madrilen – întreprinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel, la întoarcere fiind aclamat (și proclamat) ca „principele geniilor spaniole moderne“.

Dramaturgul a murit la Madrid, în data de 14 iulie 1954.

Motivația Juriului Nobel

„pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole”