Dorința lui Alfred Nobel a fost ca premiul pentru literatură să fie acordat unui autor care a produs în domeniul literaturii „cea mai remarcabilă operă într-o tendință/direcție idealistă”. De atunci și până astăzi multe s-au schimbat, însă operele autorilor încă există și încă fac cititorii să tresară și să se bucure de adevărata literatură.

Nu întâmplător am ales această zi pentru a vorbi despre Eugenio Montale. Astăzi, 12 octombrie, este chiar ziua în care scriitorul, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975, s-a născut. A fost un poet, prozator, editor și translator italian.

Ceea ce poate nu știai despre Montale este că reprezintă o figură importantă în literatura italiană. S-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene.

În ceea ce privește creația sa, remarcăm un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori „halucinant”, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă.

Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba. (conform Wikipedia)

Motivația Juriului Nobel

„pentru poezia lui distinctă, de o mare sensibilitate artistică în interpretarea valorilor umane sub semnul unei concepții de viață dincolo de iluzii”

foto: Pexels