Pe 19 octombrie 1972 Heinrich Böll primește Premiul Nobel pentru Literatură. Romancierul și dramaturgul a fost unul dintre cei mai proeminenți scriitori germani de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu“, mărturisește Heinrich Böll. A început să scrie din copilărie, a publicat prima carte abia la 30 de ani, iar la 55 de ani a primit Premiul Nobel pentru literatură.

S-a născut în 1917, fiind copilul cu numărul 8 într-o familie care ura războiul. A luptat în al doilea război mondial (inclusiv pe teritoriul României), iar drama provocata de demența nazistă a marcat opera sa.

Heinrich Böll este, înainte de toate, un umanist: răspunsul găsit la ororile cu care generația lui a fost confruntată este credința in virtuțile, demnitatea și posibilitățile omului. A scris deopotrivă despre „lucruri mărunte“ și „lucruri mărețe“, despre „locuință, vecinătate și patrie, bani și dragoste, religie și mâncare“, dupa cum spune chiar el.

Dacă nu l-ai citit, iată o listă care îți va fi de mare ajutor – bibliografie selectivă:

• Trenul a ajuns la timp – 1949
• Testamentul unui soldat – scrisă 1948 – 1949; publicată 1981
• Străine du vorba Spartanilor, 1950
• Oile negre – 1951
• Crăciunul de mai multe ori pe an – 1951
• Și tu unde ai fost, Adame? – 1951
• Îngerul tăcut – scrisă 1949 – 1951; publicată 1992
• Să nu mai spui nici-un cuvânt – 1953
• Casa văduvelor – 1954
• Pâinea anilor de început – 1955
• Persoane dispărute – 1957
• Tăcerea adunată a doctorului Murke – 1958
• Partida de biliard de la nouă și jumătate – 1959
• O gură de pământ – 1962
• Opiniile unui clovn – 1963
• Absent nemotivat – 1964
• Sfârșitul misiunii – 1966
• Fotografie de grup cu doamnă – 1971
• Onoarea pierdută a Katharinei Blum – 1974
• Plasa de siguranță – 1979
• Ce se va alege de băiatul asta? – 1981
• Accidentul – 1983
• Femei intr-un peisaj cu un râu – 1985