Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Poetul și prozatorul George Topîrceanu s-a născut la 20 martie 1886, la București. A debutat în publicistică în 1904 la revista umoristică „Belgia Orientului”, ulterior publicând și în alte reviste literare ale vremii, precum „Neamul Românesc” sau „Semănătorul”.
„Topîrceanu este și un minunat autor de versuri, deopotrivă instructive și amuzante, pentru copii. Indiferent dacă au aspect de fabulă (de obicei, paradoxală) ori de simplă fantezie pe teme naturale și altele nu pot lipsi din manualele pentru clasele primare. Câteodată, mai rar, baladele lui Topârceanu trezesc emoții până și adulților, hîrșiți în ale poeziei, mai bine zis le readuc în minte emoții încercate pe când deprindeau abecedarul literar. Este la Topîrceanu un umor artistic de o atât de bună calitate, încât ne place să ne punem din nou în pielea adolescenților care eram pe când ne lăsau literalmente cu gura căscată comparațiile poetului, invenția nesecată de imagini (…), sentimentalismul picurat cu pipeta, agilitățile ritmice sau noutatea rimelor”. –criticul literar Nicolae Manolescu
George Topîrceanu și-a trăit ultimii ani din viață la Iași, într-o căsuță modestă, cu o singură cameră și având-o pe Otilia Cazimir la căpătâiul patului în ultimele clipe ale vieții. În acele momente el îi spunea:
„Închide, Otilia, fereastra că mirosul liliacului nu mă lasă să mor.”
Într-o ultimă confesiune, Otilia Cazimir mărturisește:
„De ziua lui, în fiecare martie își cumpăra și-i plăcea să primească zambile, flori viguroase și delicate în același timp, cu parfum violent și suav. << Îmi seamănă >>, zâmbea… I-am trimis și anul acesta, ca și anul trecut, ca în toți anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mormânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele.”
Deși cerul era atât de senin, ziua atât de splendidă, miercuri 5 mai 1937, pentru el totul s-a întunecat: a intrat în comă. Peste două zile, vineri 7 mai la ora unu fără cinci minute, a trecut la cele veșnice.
Lasă un răspuns