Meniu

Ne pare rău, nu există nimic în coș.

Expresii celebre: urechile regelui Midas

Expresii celebre: urechile regelui Midas

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui (vezi CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII).

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

Legendă

Când vine vorba de regele Midas, vorbim despre două legende:

Prima legendă spune că Midas, rege frigian era fiul lui Gordius. La un moment dat, Silenus, beat fiind, s-a rătăcit din cortegiul zelui Dionysos, care călătorea din Tracia spre Frigia. Fiindcă Midas s-a purtat bine cu Silenus, care fusese găsit în grădinile cu trandafiri ale regelui, Dionysos i-a făgăduit că, drept răsplată, îi va îndeplini orice dorință. Lacom de bogății, Midas a cerut să transforme orice atinge în aur. Dionysos i-a îndeplinit dorința, așa cum făgăduise. Spre groaza lui Midas, când a vrut însă să se ospăteze, n-a putut pune nimic în gură căci, de îndată ce atingea mâncarea sau băutura, se transformau în aur. Doborât de foame și sete, Midas i-a cerut atunci lui Dionysos să-l scape de darul său împovărător, deși acesta îl îmbogățea din ce în ce mai mult. Zeul l-a îndemnat pe regele Midas să se scalde în apele râului Pactolus. De îndată ce a făcut acest lucru, Midas a redevenit muritor de rând. În schimb, spune legenda, apele în care s-a scăldat au rămas de atunci bogate în nisip aurifer.

Cea de-a doua legendă, din care tragem și concluzia semnificației expresiei, ne spune că Midas este ales ca arbitru într-o întrecere muzicală dintre zeii Pan și Apollo. Acesta l-a numit câștigător pe Pan. Mânios, Apollo a făcut atunci să-i crească lui Midas, de o parte și de alta a capului, o pereche de urechi de măgar. Cuprins de rușine, acesta își acoperi urechile cu o bonetă. Nimeni nu aflase de existența acestor urechi, în afară de un sclav, care venea să-l tundă. Acesta a fost amenințat cu moartea dacă spune cuiva taina. După o vreme, sclavul nu s-a putut abține și, pentru a nu fi pedepsit că a spus cuiva, a săpat o gaură în pământ și a șoptit acolo că „regele Midas are urechi de măgar!”. Din acel loc a crescut o trestie, care, legănată de vânt, a șoptit lumii teribilul adevăr.

Semnificație

Expresia „Urechile lui Midas” vine să autentifice faptul că nici măcar un mister nu rezistă curiozității omenești.

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *