🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Iov, un om din ținutul Uz, era vestit pentru credința sa în Dumnezeu. Avea averi uriașe, șapte fii și trei fiice, dar își păstrase neștirbită smerenia, necunoscând trufia. La o întâlnire a lui Dumnezeu cu îngerii, vorbind despre Iov, Satana spune că este plăcut să fii temător de Dumnezeu când acesta îți înlesnește toate:

Lucrul mânelor lui ai binecuvântat și vitele lui le-ai înmulțit pe pământ. Dar întinde acum mâna ta și lovește toate ce sunt ale lui și să vedem de nu te va blestema în față.

Auzindu-i cuvintele răutăcioase, Dumnezeu îi îngăduie să-l încerce pe Iov cu nenorociri, numai „să nu întindă mâna asupra lui”.

Încercări cumplite se abătură asupra bietului om. Dușmanii îi omorâră păzitorii și îi răpiră vitele, foc din cer îi prăpădi oile și slujitorii, iar furtuna puștiului îi îngropă copiii în ruinele casei. Iov își plânge nefericirea fără să-și piardă credința: „Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat fie numele Domnului”. Satana spune lui Dumnezeu: „Însă întinde mâna ta acum și lovește oasele lui în carnea lui și să vedem de nu te va blestema în față”. Ispititorul primește îngăduința să-l lovească iarăși pe Iov „numai de viața lui să-l păzească”.

Trupul omului se umple de bube, este insultat de nevastă, dar rămâne neclintit în credința sa față de Dumnezeu, plângându-și numai soarta. Trei prieteni stau cu el, încercând să găsească vinovăția. Elihu, un tânăr, susține cu siguranță că Dumnezeu îi încearcă pe supuși ca să-i întărească în virtuți. Pentru că nu și-a pierdut încrederea în providența divină, Dumnezeu îi redă îndoit bunurile și familia, mai spunându-i că limita înțelegerii umane nu-i îngăduie să vadă înțelepciunea din faptele atotputernice ale Domnului.

✍ Semnificație

 SUFERINȚELE LUI IOV  desemnează o suită impresionantă de probe grele însoțite de mari pierderi și dureri a căror cauză pare de neînțeles, dar care nu reușesc să învingă credința, ideile, convingerile.

🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG