🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Pe data de 2 decembrie 1804, gloriosul general Bonaparte devine împăratul Napoleon I. „Titlul de împărat e mai mare, e încă oarecum inexplicabil și impresionează imaginația”, spune el. Ceremonia încoronării se desfășoară la Notre-Dame cu un fast uluitor. Încă o dată, Napoleon încalcă regulile protocolului și, luând coroana de aur de pe perna roșie care se afla lângă Papa Pius al VII-lea, și-o așază pe cap cu fermitate, așa cum își făcuse carieră militară profitând de ezitările, de slăbiciunile și de nesiguranța celor pe care îi înfrunta.

Pentru oameni cu experiența diplomatică a lui Talleyrand – politician și diplomat francez -, evenimentul era previzibil încă din 1800, după bătălia de la Marengo, când îi scria învingătorului:

Posteritatea se va minuna de campania aceasta fabuloasă. Ce auspicii însoțesc întoarcerea dumitale! N-au existat niciodată imperii care să nu fi fost întemeiate prin minuni. Iar dumneata ai făcut o minune.

Pentru dușmanii săi n-a fost un argument să-l accepte în fruntea Franței. În 1805 Napoleon se află în situația de a înfrunta încă o coaliție formată de Rusia și Austria. Armata franceză avansează spre Viena, apoi ajunge în Moravia, în întâmpinarea inamicului.

A fost una dintre acele bătălii care stârnesc uimirea strategilor și aduc glorie veșnică învingătorilor. 2 decembrie 1805, lângă satul Austerlitz, la 120 km de nord, un an de la încoronare. Apariția soarelui în plină iarnă și strălucirea lui pe toată durata zilei sunt interpretate de către francezi ca fiind semn bun, fapt care le întărește moralul și încrederea în steaua norocoasă a împăratului.

Manevrele efectuate de trupele napoleoniene sunt expresia viziunii unui geniu militar cum puține au fost în istoria omenirii. Simulând slăbiciunea, împăratul a cerut țarului Alexandru al Rusiei un armistițiu, care i-a fost refuzat. Prin false deplasări de trupe, Napoleon derutează inamicul pentru ca apoi să dezlănțuie atacul principal asupra platoului Pratzen, pe care îl ocupă împingând unitățile ruse spre lacuri unde gheața este spartă de artileria franceză. Dezastrul era iminent. Victoria asupra celei de-a treia coaliții a fost totală.

✍ Semnificație

 SOARELE DE LA AUSTERLITZ  are în vedere producerea unui fenomen natural deosebit care funcționează ca semn benefic în măsura în care va da forță și încredere unei mase de oameni (sau unei singure persoane).

🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG