🔍🔍🔍 Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Atras de Leda, soția regelui Tindar al Spartei, Zeus se preface într-o lebădă albă și, ocrotit de regină în falsa urmărire a Afroditei metamorfozată într-un vultur uriaș, o îmbrățișează. La timpul cuvenit, Leda face două ouă: dintr-unul au apărut Pollux și Elena (mai târziu „din Troia”), copiii lui Zeus, iar din celălalt, Castor și Clitemnestra (viitoarea soție a lui Agamemnon), copiii lui Tindar. Cei doi băieți cresc și sunt instruiți ca luptători redutabili: Pollux va fi un pugilist vestit, iar Castor un călăreț de neîntrecut.

Dioscurii („băieții lui Zeus”) vor săvârși câteva fapte de mare ecou: o vor elibera pe sora lor, Elena, (răpită de Tezeu), cucerind Atena în lipsa eroului plecat în ajutorul unui prieten; participă la expediția argonauților în căutarea Lânei de aur din îndepărtată Colhidă și, prin vitejie, îl înving pe Tales, gigantul de bronz din Creta care avea pieptul plin cu foc. Pe cei doi îi unea o dragoste frățească care va găsi o formă de exprimare dintre cele mai tulburătoare.

Într-un conflict cu verii lor Idas și Linceu, Castor este rănit și se stinge în brațele lui Pollux. Acesta îi cere lui Zeus cel atotputernic, tatăl său, să nu-l despartă de fratele drag, fiind dispus să-și piardă nemurirea pentru acesta. Înduioșat de dovada sublimă de credință și dragoste frățească, Zeus îngăduie celor doi să rămână împreună, petrecând o jumătate de an în luminosul Olimp, iar cealaltă jumătate coborând în mohorâtul Infern. Odată cu acesta, Zeus îi face ocrotitorii prieteniei între oameni, păzitorii devotamentului și ai nobleței sufletești.

✍ Semnificație

 PRIETENIA DIOSCURILOR  a rămas o expresie mult invocată pentru ilustrarea ideii de atașament exemplar, gata de orice sacrificiu.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG