În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Vrând să exemplifice urmările nefaste ale indeciziei provocate de excesul de reflectare, care anulează chiar meritul ei, filosoful francez Jean Buridan (despre care sursele sunt modeste, menționându-i existența în secolul al XIV-lea), într-o argumentație cu temă, imaginează o situație de fabulă cu multiple implicații:

✒ un măgar gânditor se află situat la egală distanță de o găleată cu apă și de un braț de fân. Imposibilitatea de hotărâre pentru a începe cu una sau cu cealaltă dintre necesități va provoca moartea animalului și va păstra pentru eternitate numele filosofului a cărui faimă, altfel, nu s-a apropiat de celebritatea acestui exemplu.

✍ Semnificație

Ca expresie, prin absurdul pitoresc pe care îl presupune, MĂGARUL LUI BURIDAN  pledează împotriva analizei teoretice paralizante, inhibante și în favoarea acțiunii, a mișcării, în caz contrar, cei în cauză (și faptele lor) fiind sortiți întârzierii, pierderii, dispariției.

Acuzarea intelectului la personajului ales de Buridan poartă sămânța unei ironii subțiri pentru formele de nehotărâre, capabile atât de sugerarea umorului, cât și a dramei, de la caz la caz.