🔍🔍🔍 Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Infernul era în mitologia greacă loc al recluziunii eterne, așa cum există un corespondent în multe religii, situat subteran și izolat de lume prin obstacole imposibil de depășit. În acest spațiu subpământean curgeau trei râuri cu ape tulburi și noroioase: Styxul (Odiosul) înconjura de 9 ori infernul și se unea cu Acheronul prin Kokytos care izvora din el. Jurământul pe Styx aducea mari nenorociri celor ce nu îl respectau, inclusiv zeilor, care deveneau muritori.

Caron primea sufletele morților de la zeul Hermes și le trecea Archeronul (Styxul, în unele variante) cu o barcă, luând câte un obol pentru osteneală. Fiu al lui Ereb, patronul beznei infernale și al lui Nyx (Noaptea), luntrașul făcea această muncă pentru cei care fuseseră înmormântați după ritualul tradițional, în caz contrar, umbrele celor morți așteptau 100 și mai bine de ani, fiindcă nimeni nu putea înota prin apă otrăvită în care orice obiect se dizolva, în afară de barca bătrânului zdrențăros, construită din copite de cai și catâri. Rar de tot, luntrașul trecea câte un călător viu, ocrotit de către vreun zeu de la care primea câte o ramură de aur pentru zeița Persefona.

✍ Semnificație

 LUNTREA LUI CARON  desemnează o ambarcațiune într-un loc de cumpănă, trecere și vamă materială și sufletească. Pentru puterea sa de sugestie, expresia fost aleasă de Lucian Blaga ca titlu de roman și apare, ca referință, în creațiile literare.

🔍🔍🔍 Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG