În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Celții, în nord, și romanii, în sud, au făcut să dispară regatul Etruriei, dar au și învecinat hoardele barbare cu noua putere care se constituie în peninsulă. Previzibilul conflict s-a declanșat de la un fapt în aparență minor: unul dintre solii romani, participând la o încăierare, a doborât de pe cal un comandant gal. Fiindcă mulțimea Romei a refuzat să-i extrădeze pe cei ce violaseră dreptul ginților, Brennus, conducătorul galilor ridică asediul cetății etrusce Clusium și cu 70.000 de ostași înaintează spre Roma, spulberând rezistența romană la pârâul Allia.

Mulțumiți de succes, galii întârzie timp de trei zile atacul asupra capitalei, permițând transportarea și îngroparea obiectelor sacre, ocuparea Acropole și pregătirea ei pentru apărare. Pe Capitoliu au fost primiți numai cei care puteau să poarte arme.

Timp de șapte luni, romanii au rezistat eroic atacurilor până când galii (sensibilizați de invazia veneților) au acceptat să se retragă în schimbul unei sume imense de bani (o mie de talanți). Într-una din nopțile de asediu, apărătorii epuizați de eforturi au adormit. Tot atunci, galii au pornit un asalt prin surprindere, zădărnicit de strigătele gâștelor sacre din templul Junonei, care i-au trezit pe romani. În frunte cu viteazul Marcus Manlius, asediații i-au respins pe atacatori.

Fiindcă ofițerii lui Brennus au folosit greutăți false la cântărirea aurului, reprezentanții Romei s-au plâns regelui, care a aruncat sabia sa enormă în talgerul greutăților, umilind cumplit pe cei ce cumpărau libertatea cu aur, prin cuvintele:

Vai celor învinși!

✍ Semnificație

 GÂȘTELE DE PE CAPITOLIU  evocă un episod istoric în măsură să explice favorurile destinului prin intervenția providențială care găsește cele mai surprinzătoare moduri de a se produce. Ca urmare, expresia a făcut carieră cel puțin la fel de glorioasă cu aceea a apărătorilor Capitoliului.