În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.
Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.
Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.
✍ Legendă
Pygmalion, în mitologia greacă, a fost un sculptor din insula Cipru. A fost tatăl lui Metharme și, prin căsătoria ei cu Cinyras, bunicul lui Adonis, conform lui Apolodor din Atena. Era un artist care sculpta în marmura, în fildeș, în piatră sau în lemn, statui. Acestea întruchipau fie oameni, fie zei. Se spune că era atât de pasionat și își iubea arta atât de mult arta încât avea o credință nesfârșită în frumusețe și puritate.
Poetul roman Ovidiu, în Metamorfozele sale, relatează că Pygmalion, a realizat o statuie din fildeș reprezentând idealul său de femeie. Se spune că femeia sculptată avea un chip care purta semnele celei mai curate virtuți. Acesta se îndrăgostește de propria creație, pe care o numește Galateea.
Perfecțiunea statuii era dincolo de orice imaginație, iar dragostea creatorului pentru creația sa era mai presus de orice. Afrodita (Venus) aduce statuia la viață ca răspuns la jertfele și rugăciunile sculptorului.
Când Pygmalion s-a întors într-o zi acasă, s-a apropiat de „soția lui de fildeș” și i-a sărutat buzele. În acel moment s-a întâmplat ceva ciudat. De data aceasta nu trebuia să-și mai imagineze că buzele ei sunt calde. Acum buzele chiar erau calde. Fascinat, Pygmalion o sărută din nou pe Galatea. Acolo unde o atingea, fildeșul devenea mai moale și mai cald. Cu fiecare nouă atingere și cu fiecare sărut, Galateea devenea din ce în ce mai umană.
Statuia era acum vie, devenise Galateea, iar Galateea putea simți și ea sărutările lui Pygmalion. Prin această îndeplinire a rugăciunilor, Venus autentifică, parcă, unul dintre cele mai fascinante motive ale creației din întreaga mitologie greacă.
Povestea a fost sursă de inspirație pentru mulți artiști: pictura lui Jean-Léon Gérôme reprezentând cele două personaje, Pygmalion-ul lui George Bernard Shaw care a fost baza musicalului „My Fair Lady”.
Mitul lui Pygmalion și Galateea încapsulează perfect unul dintre obiectivele primare ale artei antice – mimesisul naturii. Această căutare a realității a devenit o obsesie pentru artiștii antici care au încercat să creeze iluzii ale realității care înșelau ochiul: Trompe L’Oeil care înseamnă în franceză „a înșela ochii”, o tradiție istorică a artei în care artistul păcălește făcând privitorul să creadă că se uită, de fapt, la un lucru real. Tehnica te face să pui la îndoială granița dintre pictură și realitate. Un exemplu celebru îl reprezintă lucrarea pictorului grec Zeuxis care a pictat struguri, atât de reali, încât păsările au încercat să-i ciugulească.
sursa: www.metmuseum.org
✍ Semnificație
În acest sens, mitul lui Pygmalion împlinește promisiunea artei. Pygmalion era atât de talentat încât și-a putut face arta să pară ca și cum nu ar fi fost artă, ci realitate. După cum scrie Ovidiu, „arta lui și-a ascuns arta”. La fel cum aspirau grecii, Pygmalion nu a reprodus pur și simplu perfect natura. El a îmbunătățit-o prin crearea unei forme perfecte care nu exista în natură.
Pygmalion a rămas SIMBOLUL CREATORULUI care își însuflețește opera prin încredere infinită în idealul artei, iar Galateea, un nume pentru minunile ei.
🔍🔍🔍 Pentru mai multe articole accesează secțiunea:
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
Lasă un răspuns