În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui (vezi CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII).

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Oedip este unul dintre personajele cele mai tragice din mitologia greacă. La naștere, oracolul a prezis că își va ucide tatăl, pe Laios, regele Thebei. Acesta îi poruncește unui păstor să-l ducă pe munte și să-l ucidă. Este salvat de alți păstori și va crește la curtea lui Polybus, regele Corintului. Consultă oracolul din Delphi ca să-și afle originea și află altă grozăvie: că urma să ia în căsătorie pe propria lui mamă. La întoarcere, într-un conflict minor, omoară un bătrân vanitos care îi cere autoritar să se dea din drumul său. Este Laios, tatăl său, pe care nu îl cunoștea. Se îndreaptă spre cetatea Theba aflată sub teroarea Sfinxului, ființă monstruoasă, cu chip de femeie, aripi de pasăre, trup de câine, coadă de șarpe și gheare de leul.

Arătarea punea o întrebare călătorilor, înghițindu-i dacă nu dădeau răspunsul potrivit. Oedip dezleagă șarada (cine este cel care, deși cu două picioare, are totuși și trei și patru? – omul, care merge în patru labe când este mic, în două – matur, și în trei – sprijinit în toiag, la bătrânețe, iar Sfinxul se aruncă de pe stâncă, murind. Se împlinește a doua prezicere, Oedip căsătorindu-se cu mama sa, Iocasta, cu care are 4 copii, doi băieți (Eteocle și Polinice) și două fete (Antigona și Ismen). Când ciuma devastează ținutul, un oracol spune că este o nenorocire abătută asupra locuitorilor, pentru că ucigașul lui Laios nu fusese găsit și pedepsit. Căutându-l, Oedip află cumplitul adevăr. Iocasta se spânzură, iar nefericitul își scoate ochii și pleacă în pribegie, însoțit de Antigona.

✍ Semnificație

În timpurile moderne, legenda uciderii tatălui și a căsătoriei cu propria mamă a fost restrânsă în formula lapidară „complexul lui Oedip”. În ea, psihanaliza și psihiatria găsesc semnificații cu bogate ramificări social-primitive, filosofice etc.