🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG

În multitudinea unităților frazeologice, uneori a clișeelor internaționale, întâlnim o mulțime de formule în care apar nume proprii, referințe cu semnificații istorice, filosofice, religioase, sociale, umoristice etc. de maximă generalitate, dar de mai mică accesibilitate decât presupun cei ce le utilizează îndeosebi în stilurile publicistic și beletristic.

Folosim expresii, citate celebre, dictoane latinești etc., dar multe dintre aceste expresii celebre, pe lângă faptul că sunt folosite ca titluri de cărți, de articole, nu sunt acoperite de o înțelegere culturală corespunzătoare. Ne ajunge să cunoaștem sinonimul unui cuvânt, nu mai căutăm istoria din spatele lui.

Vezi: CUVÂNTUL SĂPTĂMÂNII

Ei bine, în superficialitatea vremurilor în care trăim, semnificațiile acestor expresii devin confuze, de cele mai multe ori intuite sau ghicite mai mult decât motivate ca să nu mai menționăm faptul că oricum se îndepărtează de sensul inițial până ce devin niște concepte inadmisibile din punct de vedere interpretativ.

✍ Legendă

Lydia era un stat în vestul Asiei Mici care, în timpul dinastiei Mermnazilor, ajunsese înfloritor. Regele Alyattes (618-562 î.e.n.) a bătut primele monede ale lumii antice și a impus regatul ca putere comercială și forță militară. După domnia sa îndelungată, a urmat la tron fiul său, Cresus (562-546 î.e.n.), ultimul reprezentant al dinastiei, care a rămas celebru pentru bogățiile sale fabuloase. Cei 16 ani de conducere a statului au constituit perioada de maximă dezvoltare, încheiată brutal prin cucerirea Lydiei și prin transformarea ei în satrapie de către Cirus ÎI cel Mare (559-529 î.e.n.) al Persiei.

Țară cu nisipuri aurifere, situată între lumea egeeană și cea asiatică, Lydia a fost o sursă ideală pentru acumularea de valori pe care Cresus le-a etalat, adesea memorabil, pentru contemporani. La curtea sa a primit poeți și filosofi, reușind să facă din Sardes, capitala regatului, unul dintre centrele culturale ale timpului. Suveranului îi plăcea să se converseze cu învățați și importanții săi oaspeți, să le acorde cu generozitate ajutoare în bani și, desigur, să fie lăudat pentru avuțiile sale și pentru mărinimia de care dădea dovadă.

Iată ce îi scrie Pittacos din Mytilene, un cunoscut om de stat:

„Mă poftești să vin în Lydia ca să-ți văd bogățiile. Dar eu și fără să le văd sunt convins că fiul lui Alyattes e cel mai plin de aur dintre regi…”

Și Solon, marele legiuitor al Atenei, a corespondat pe această temă cu Cresus:

„Sunt încântat de bunăvoința ce ai față de mine și îți jur pe zeița Atena că, dacă n-aș fi dorit mai presus de orice să trăiesc într-o țară democratică, aș fi primit mai degrabă să-mi duc viața în palatul tău…”

Se prea poate ca în cursul vizitei sale să fi avut loc scena relatată de Diogene Laertius în „Despre viețile și doctrinele filosofilor”:

Unii povestesc că regele Cresus, îmbrăcat în podoabe de tot felul, se așeză pe tron și-l întrebă pe Solon dacă a văzut vreodată un spectacol mai frumos. Da – fu răspunsul; cocoși, fazani și păuni, căci ei strălucesc în culori naturale care sunt de mii de ori mai frumoase. Se poate spune că Solon și-a făcut datoria și în haina filosofului cu exigența și luciditatea legiuitorului, afirmând ceea ce se potrivea de minune vanitosului rege.

✍ Semnificație

 BOGĂȚIILE LUI CRESUS  consemnează realitatea unei existențe istorice, însă are sens și ca morală, prin cunoașterea circumstanțelor care au generat-o.

🔍🔍🔍Pentru mai multe articole accesează secțiunea:

BLOG