Paginarium continuă seria de interviuri. Invitatul din această săptămână este Dumitru Georgescu, actor la TNI (Teatrul Național Iași). Acesta a fost de acord să răspundă întrebărilor noastre, așadar veți afla mai multe informații în interviul complet:

Înainte de toate, trei lucruri despre tine pe care toată lumea ar trebui să le cunoască? Cine este Dumitru Georgescu?

Sunt un actor (încă) tânăr și foarte optimist, care adoră să călătorească și care se relaxează atunci când e lângă prieteni.

Cum ai ajuns în punctul în care te afli astăzi? Care crezi că au fost cele mai utile lucruri, persoane sau sfaturi care te-au ajutat să ajungi până aici?

Drumul meu, care sunt sigur că nu e foarte diferit de al altor oameni, a fost cu suișuri și coborâșuri.

Am venit spre lumea aceasta a teatrului din pasiune. Habar nu aveam de ce eram atras de teatru, dar știam că asta mă face fericit.

O lecție pe care am învățat-o de la părinții mei este că „orice aș face în viață trebuie să îmi aducă bucurie și să o fac cu plăcere”.

În timpul facultății am avut norocul să întâlnesc niște profesori extraordinari care au muncit cu mine și care au crezut enorm că pot să fac meseria asta. Ei sunt: Emil Coșeru, Tatiana Ionesi, Toma Hogea, Anca Ciubotaru, Oana Sandu.

Imediat după facultate am avut șansa să intru în echipa Teatrului Luceafărul din Iași, un loc cu o echipă minunată de actori alături de care am crescut și de la care am învățat zilnic ceva nou.

În 2015 m-am mutat în București, iar Voicu Rădescu a fost primul om care mi-a dat o șansă jucând la Teatrul Luni de la Green Hours. Aici, timp de 3 ani, am jucat alături de trupa Frilensăr, trupă care pentru o perioadă mi-a fost ca o familie.

2018 a fost anul în care am revenit în Iași, în echipa Teatrului Național, momentul poate cel mai decisiv și mai important din viața mea. Am găsit aici o echipă minunată de actori, care m-a primit cu brațele deschise și alături de care simt că pot evolua.

Cu siguranță simt că aparțin acestui loc și datorită regizorului Ovidiu Lazăr care mi-a dat o șansă atunci când nimeni nu mi-a dat și lista poate continua cu toți prietenii care mă suportă zi de zi.

Dacă ai citit până aici, ți-ai dat seama că drumul meu este format din întâlniri, din oameni minunați care m-au binecuvântat cu încrederea lor și eu, astăzi, sunt aici datorită lor.

 

Să vorbim și despre activitatea ta. În prezent ești actor la TNI (Teatrul Național Iași). De unde această pasiune pentru această artă? Ai simțit mereu că asta trebuie să faci sau a fost ceva spontan?

Inițial îmi doream să fac teologie, să fiu preot sau călugăr undeva la o mănăstire retrasă. Dar, pe la vârsta de 18 – 19 ani, am început să îmi dau seama că sunt pasionat de alte lucruri. Am terminat cei 5 ani de Seminar, dar știam că nu voi continua pe acest drum. Nu știam exact spre ce mă voi orienta, dar visam la ceva în spațiul artistic. Trebuia doar să îmi conving familia să mă lase să încerc. Cu 3 zile înainte de admiterea la teatru, în sesiunea din toamnă, m-au lăsat și, spre surprinderea tuturor, inclusiv a mea, am intrat. Am avut noroc.

 Dacă nu mergeai în direcția aceasta, ce meserie/vocație crezi că ai fi avut astăzi?

Dacă nu mă lăsau să încerc să dau admiterea la teatru probabil aș fi plecat din țară să lucrez. Dacă nu aș fi făcut față acolo cel mai probabil m-aș fi retras la o mănăstire. Lucru pe care nu îl exclud la bătrânețe nici acum.

Ce satisfacții îți oferă această carieră? 

Nimic nu se compară cu bucuria de a fi pe scenă în fața unui public. Am șansa ca la fiecare spectacol nou să trăiesc o altă viață. O viață care nu îmi aparține, dar care mi-a fost încredințată de un regizor. Uneori o fac bine, alteori nu. Dar să știi că învăț din greșeli destul de repede. Pe mine actoria m-a salvat de la o viață tare monotonă. Ador să întâlnesc oameni noi, să învăț de la ei și să mă redescopăr după fiecare spectacol nou.

Talent sau muncă? Care dintre acestea două ar trebui să primeze în viața unui artist?

 Ambele. Talentul, din punctul meu de vedere, mereu primează. Consider că fără talent, ești doar o carcasă goală. Poți munci de dimineață până seara, dar dacă nu există un strop de talent, e în zadar.

Talentul însă fără muncă este din nou egal cu zero. Și asta se aplică, cred eu, în orice meserie, nu doar în viața unui artist: un fotbalist fără talent și fără antrenament, este doar un om care dă cu șutul în minge.

E nevoie de talent, de muncă, de înțelepciune și de foarte multă răbdare. Pentru că nu toate se vor întâmpla atunci când vrei sau atunci când consideri tu că e timpul să se întâmple. De aceea ai nevoie de înțelepciunea pentru a înțelege acest lucru și de răbdarea necesară care să te ambiționeze să muncești în continuare pentru visul tău.

Ești câștigător al Galei Hop și ai intrepretat o mulțime de roluri atât pe scena TNI, cât și în spații independente și alte teatre (Excelsior, ArCub, Teatrul Național București etc.). Cum se simte această experiență? Ce faci pentru a intra în pielea atâtor personaje?

Aș vrea să îți spun că sunt mai încrezător și mai conștient de ce pot să fac, dar adevărul este că la fiecare spectacol nou, la prima întâlnire cu regizorul mă simt exact ca un copil în prima zi de școală, cu multe emoții și în același timp foarte curios de ce urmează. Partea bună în acest domeniu este că totul este o muncă de echipă și foarte rar se întâmplă să te simți singur. Am încredere foarte mare în regizor și merg pe indicațiile pe care le primesc.

La fiecare rol nou m-am obișnuit să îmi fac o fișă de personaj: cine este, ce îi place, ce nu îi place, ce studii are etc., ca să îmi fie mai ușor să îl înțeleg.

Ce personaj/spectacol de teatru/regizor te-a pus până acum cel mai mult la încercare și de ce?

Andrei din Dansul Delhi (regia lui Radu Afrim) – s-a lucrat pe dublă distribuție la acest personaj, timpul a fost relativ puțin și a trebuit să fiu de două ori mai atent la ce am de făcut. Să îmi notez mișcarea, să preiau ce e bun și să construiesc pe repede înainte emoțiile și gândurile personajului în cazul în care urcam eu pe scenă să repet.

Emoții ca la primul spectacol pe care l-am jucat, nu am mai avut niciodată. Preț de câteva minute mi-a trecut prin cap să îmi iau rucsacul și să plec.

Ce rol au avut cărțile în viața ta?

Niciodată nu m-am obligat să citesc ceva. Îmi place să intru într-o librărie, să răsfoiesc câteva cărți și dacă ceva mă atrage să o cumpăr și să nu mă gândesc la când o voi citi.

De fiecare dată când mi-am programat o zi sau o vacanță să citesc, nu s-a întâmplat.

Dacă ar fi să fii o carte, ce fel de carte ai fi? Cum ar arăta această carte, ce fel de copertă, pagini etc. ar avea? Și, de asemenea, dacă ar fi să fii un spectacol de teatru, cum ar fi acesta? Ar fi o dramă, o comedie, ar avea multe personaje?

Dacă ar fi să fiu o carte, mi-ar plăcea să aibă o copertă simplă, poate cu o imagine alb-negru cu niște umbre roșii. Un trunchi de copac cu rădăcinile bine înfipte în pământ și cu ramurile ridicate spre cer. Într-un colț, jos, scrijelit 22.22. Paginile dintr-un alb vechi, care să cuprindă texte și schițe desenate ale gândurilor mele.

Dacă ar fi să fiu un spectacol, probabil ar fi o combinație între teatrul dramatic și teatrul de animație.

 

Ce citești acum și de ce?

O piesă de teatru – pentru că în curând voi începe repetițiile la un nou spectacol și vreau să mă documentez din timp.

Cum vezi piața de carte din România?

Prea mică, prea inexistentă, nefavorabilă pentru tinerii autori.

Poți să numești trei scriitori români pe care trebuie musai să îi citim?

Dan Lungu

Ana Blandiana

Mircea Cărtărescu

Ce alegi, o carte proaspăt ieșită de la tipar pe care să o răsfoiești sau un ibook? Mai ai nevoie de cărți în format fizic sau totul a devenit digitalizat?

Carte proaspăt ieșită de la tipar, carte pe care să o pun în bibliotecă și pe care să o recitesc în vacanțe sau la bătrânețe. Este adevărat că tehnologia a evoluat în ultimii ani atât de mult încât ai putea spune că e parte componentă a corpului uman, dar în ceeea mă privește, încerc să folosesc tehnologia doar atunci când este absolut necesară.

Dacă o carte îmi este accesibilă doar în format iBook, e perfect și așa, dar dacă am posibilitatea de a alege, prefer o carte reală.

Te ajută cărțile în meseria pe care o practici? Ai fi putut ajunge până aici fără cărți?

Fără lectură nu prea poți să faci mare lucru. Fie că citesti de plăcere, fie ca ești obligat să citești niște cărți pentru examene, lectura este esențială. Insuflarea plăcerii lecturii, dacă ar începe de când ești mic, ar putea schimba foarte multe în evoluția ta ca om atât personal, cât și profesional.

Ce carte te-a influențat și te-a făcut să gândești altfel?

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry – o poveste poetico-filosofică care aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitatea şi legătura între oameni, toleranţa şi spiritul de aventură.

 

Având în vedere meseria pe care o ai, trebuie să fii la curent cu tot ce se întâmplă atât în țară, cât și în lume. Informația, fie ea din cărți sau din format electronic, ne ajută să înțelegem mai multe lucruri. Ce sfaturi ai pentru cititorii noștri?

Privește în tine și fii sincer. Nu ești într-o competiție cu alții, ci cel mult cu tine însuți. Citește, visează, realizează, trăiește. Doar Dumnezeu nu face greșeli.

Recomandă-ne cinci cărți și cinci spectacole de teatru. Top 5 Dumitru Georgescu.

1984 – George Orwell

Hoțul de cărți – Markus Zusak

Jurnalul Annei Frank

Zuleiha deschide ochii – Guzel Yakhina

Împăratul muștelor – William Golding

Mon cabaret noir – regia Răzvan Mazilu

Aglaja – regia Ștefan Lupu

O întâmplare ciudată cu un câine în miezul nopții – regia Bobi Pricop

Jocul dragostei și al întâmplării – regia Ovidiu Lazăr

Orașul – regia Bobo Burlăcianu