Nu întâmplător am ales această zi pentru a vorbi despre acest subiect. Pe data de 4 iulie 1999 doi jefuitori de situri arheologice au găsit în Germania Discul ceresc de la Nebra, care este considerat a fi cea mai veche reprezentare concretă din lume a cerului.

Discul ceresc de la Nebra este un disc de bronz de circa 32 cm diametru cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur. Acestea reprezintă Soarele (sau Luna plină), un sfert (o seceră) de Lună în creștere sau poate o barcă, precum și 32 de stele în formă de cercuri mici, inclusiv o grupare de stele care ar putea reprezenta Pleiadele. Marginea discului este decorată cu două arce de cerc (dintre care unul s-a pierdut), adăugate mai târziu, care sunt plasate unul față de celălalt în unghiul dintre solstiții. Ultima adăugare este un alt arc de cerc, mai îngust, a cărui interpretare nu este sigură (Calea Lactee?, un curcubeu?, o arcă solară?).

Discul a fost găsit relativ de curând, în anul 1999, lângă orășelul Nebra din landul Saxonia-Anhalt, Germania, și datat ca provenind aproximativ din anul 1600 î.Hr. Se pare că aparține de cultura Unetice din Epoca Bronzului. Ca stil artistic nu se aseamănă însă cu nici un obiect cunoscut din acea perioadă. Discul este cea mai veche reprezentare a cerului nocturn / a Universului descoperită vreodată.

Inițial s-a bănuit și că este vorba de o falsificare, dar între timp majoritatea specialiștilor consideră că discul este autentic. În iunie 2013 discul ceresc de la Nebra a fost înscris în programul Memoria Lumii al UNESCO, ca descoperire arheologică majoră a secolului al XX-lea, și cea mai veche reprezentare concretă din lume a unei observații cosmice.

Discul este un obiect atât de spectaculos încât unii arheologi au speculat că ar fi fost realizat de un falsificator. Cu toate acestea, un studiu microscopic al patinei sale arată că este, fără îndoială, extrem de vechi: dimensiunea cristalelor de oxidare este legată de încetineala formării lor; cele de pe disc sunt mult prea mari pentru a fi de origine artificială și modernă.

Fabricarea discului în regiunea descoperirii sale este compatibilă cu un studiu izotopic al plumbului radioactiv conținut în cuprul discului. Într-adevăr, fiecare zăcământ are o semnătură izotopică particulară. Acest cupru provine din zăcăminte alpine exploatate în Epoca Bronzului în Austria. Cu toate acestea, se pare că cei care au conceput discul au folosit și aur și staniu din Cornwall.

Alte obiecte, brățări și săbii / spade de bronz, au fost dezgropate în același loc cu discul de către descoperitori; un studiu comparativ cu alte săbii / spade similare din Epoca Bronzului și datat în Carbon-14, a făcut posibilă datarea discului aproximativ în 1600 î.Hr. Această datare fiind indirectă, este contestată, de exemplu, de Rudiger Krause, profesor de arheologie la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt și specialist în Epoca Bronzului; Prof. Krause datează discul între 600 și 300 î.Hr.

Germanii îl numesc „Himmelsscheibe von Nebra” (de la (Himmel = cer și scheibe = disc). De când a fost descoperit, în 1999, tot felul de teorii au fost emise în legătură cu ce ar putea reprezenta, însă în ultimii ani tot mai mulți acceptă ideea că acest disc ar fi fost creat în Epoca Bronzului, acum 3.600 de ani.

O ipoteză este că discul ar fi un obiect religios, fiindcă un semicerc de pe ele, adăugat la ceva timp după ce discul a fost făurit, a fost interpretat de unii istorici ca fiind un fel de ”barcă solară” asociată mai ales cu religia egipteană și cu zeul soarelui Ra. Ar fi una dintre cele mai vechi reprezentări ale unei bărci solare în Europa, dar unii arheologi spun că ar fi exagerată o astfel de interpretare. (science – Hotnews)