Metaforele nu sunt doar o tehnică literară, ci și o tehnică psihologică.

Metafora este unul dintre cele mai puternice instrumente din cutia de instrumente a unui artist, indiferent dacă scrii ficțiune, non-ficțiune, poezie sau ai un blog. Scriitorii adoră metaforele deoarece adaugă textură și frumusețe unei descrieri care poate fi banală fără aceste procedee estetice.

Majoritatea scriitorilor știu că metaforele sunt importante. Dar ceea ce este mai puțin cunoscut este motivul pentru care metaforele sunt atât de puternice. Numărul cercetărilor psihologice asupra metaforelor s-a mărit în ultimii ani.

De ce sunt metaforele atât de puternice? În forma lor cea mai simplă, metaforele compară două concepte care la început par fără legătură: „toată lumea e o scenă”, „dragostea este un câmp de luptă” etc.

Dar dacă te uiți mai atent, vei vedea că fiecare dintre aceste metafore preia o idee abstractă, un concept vast (lume, dragoste, viață) și o compară cu o idee simplă, concretă, bine înțeleasă (scenă, câmp de luptă). Desigur, nu toate metaforele fac asta (de exemplu „subsolul era o peșteră întunecată” îmbină pur și simplu două concepte concrete). Dar cei mai buni conectează ceva care este mai puțin înțeles cu ceva care este mai pe înțelesul tuturor. Drept urmare, metaforele bune îi ajută pe cititori să înțeleagă ceva mai mult decât o simplă frază, o simplă imagine.

Când citim o carte, pe lângă intrigă, acțiune, personajele fascinante și plăcerea de a afla cât mai multe despre ele, metaforele ne ajută să vedem lumea cu alți ochi, să ne exersăm imaginația și să ieșim din cotidian, din banal.

Maestrul povestitor, Stephen King, remarcă această abilitate a metaforelor de a îmbunătăți înțelegerea atunci când spune că le permite oamenilor „să vadă un lucru obsolet într-un mod nou și viu”. Din acest motiv, el spune că metaforele sunt ca un fel de miracol care are loc între scriitor și cititor. Și asta cam așa este. Metaforele reprezintă mijlocul prin care cititorul comunică cu autorul.

Metaforele sunt, de asemenea, importante pentru că îi ajută pe scriitori să respecte o regulă importantă care spune „show, don’t tell (arată, nu spune). Chiar dacă citim anumite cuvinte, dacă ele nu formează o imagine în mintea noastră, nu are loc acel proces de imaginație și plăcerea de a citi este redusă. De exemplu, în cartea „Misery”, personajul principal al lui Stephen King, Paul, a fost salvat după un accident de mașină de o femeie nebună pe nume Annie. La un moment dat, ea îl lasă pe Paul două zile fără apă, mâncare și, cel mai important, fără pastile de durere pentru picioarele rănite. În această scenă, Pavel se luptă simultan cu durerea și setea înfricoșătoare. Pentru a comunica acest lucru, King folosește metafora unei curse de cai, cu caii Pain, Thirst și Hunger, toți concurând pentru primul loc. Deci, decât să ne spună direct prin ce trece Pavel, King folosește o metaforă pentru a ne arăta.

Metaforele schimbă de fapt modul în care gândim un concept la nivel inconștient. Pentru a demonstra acest lucru, s-a luat în considerare un studiu realizat de Thibodeau și Boroditsky în 2011. În acest studiu jumătate dintre participanți au citit despre un oraș plin de crime și infracțiuni, iar crimele erau descrise ca o fiară (metaforă a animalelor). Un grup separat a citit în esență aceeași descriere a orașului, numai că a descris elementul criminal ca o boală care a afectat orașul (o metaforă a bolii). Mai târziu, când au fost întrebați cum să rezolve problema infracțiunii, cei care au citit metafora animalului au sugerat strategii de control (creșterea prezenței poliției, impunerea de pedepse mai stricte). Cei care au citit metafora bolii au sugerat în schimb strategii de diagnostic sau de tratament (căutarea cauzei principale a valului criminalității, consolidarea economiei).

Acest studiu arată că schimbarea metaforei a schimbat, de fapt, modul de gândire și acționare. Dacă era o fiară, trebuia controlată. Dacă era o boală, trebuia tratată. Astfel, scriitorii pot folosi metafore pentru a controla în mod strategic percepțiile cititorilor.