Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Apropierea de carte și dragostea de lectură sunt procese care formează copilul de mic. Este puțin mai dificil de înfăptuit acest lucru la vârste mai mari. Dar poate fi foarte accesibil și ușor de realizat atunci când sunt începute și perpetuate cu consecvență cu mult timp înaintea anilor de instruire școlară.
Cercetările neuroștiințifice ne demonstrează că perioada de start a vieții este critică și este o perioadă cheie în procesul dezvoltării unui copil. Nu este niciodată prea devreme să începem să le citim copiilor.
La naștere creierul unui copil este dezvoltat în proporție de doar 25%. Din acel moment, de fiecare dată când un bebeluș este hrănit, când i se vorbește, i se cântă sau i se citește, când cineva se joacă cu el, acesta primește stimulii necesari pentru dezvoltarea în totalitate a creierului său. Cu cât este mai stimulat pozitiv prin toate cele cinci simțuri, creierul, acest acrobat care învață trucuri fantastice, va reuși să facă un număr tot mai mare de conexiuni și va deveni tot mai inteligent, creativ și imaginativ atunci când bebelușul va fi atins vârsta de un an.
Tot până atunci, la vârsta de un an, copiii vor fi învățat toate sunetele limbii lor natale (așa se explică de ce nouă, adulților, ne vine foarte greu să vorbim o limbă străină cu accent perfect, chiar dacă o stăpânim). Iar, cum a învăța să citești este similar cu a învăța o limbă străină, este nevoie să punem încă din primul an de viață al bebelușului bazele limbii natale a cărților, pentru a-l proteja de analfabetism sau de lipsa de înțelegere a conținuturilor verbale și vizuale, așa cum îl protejăm de boală, cum îl hrănim sănătos, cum ne jucăm cu el.
Studii efectuate pe mame aflate în al treilea trimestru de sarcină au dovedit faptul că unui copil îi devin familiare anumite sunete încă din perioada intrauterină și le asociază cu confortul și cu sentimentul de siguranță. Aceste cercetări nu numai că ne încurajează să le citim copiilor încă de când sunt în burtica mamei, ci ne lasă și loc să ne imaginăm cât de mult poate evolua un copil atunci când i se citește de la naștere, când poate simți cartea, când înțelege cuvintele, când vede imaginile și dezvoltă o relație de afecțiune cu cel care îi citește.
Ce reprezintă cititul pentru un bebeluș?
A-i citi o carte unui bebeluș presupune interacțiune unu la unu care poate fi transformată cu adevărat într-un moment special. Expunerea copilului la sunetul vocii părinților sau bunicilor îl face pe cel mic să se simtă în siguranță. Un studiu recent a concluzionat că lectura îi ajută și pe părinți să simtă în acele momente aceleași sentimente de intimidate pe care le-au trăit în primele zile după nașterea copilului.
În primele patru luni de viață nou-născutul nu înțelege ceea ce i se vorbește, însă citirea încă de atunci a unor texte rimate îl va ajuta. In timp ce nou-născutul nu înțelege ceea ce i se spune, el începe să recepteze sunetele care sunt ecoul bătăilor ritmice ale inimii mamei, percepe tonurile și inflexiunile vocii mamei și apoi ale tatălui. Cercetările susțin că, cu cât un copil este expus mai multor cuvinte, cu atât este mai pregătit să înceapă să citească pe cont propriu.
Studiile au arătat că acei copiii cărora li s-a citit de când erau bebeluși au acum un vocabular mai bogat precum și abilități matematice mai avansate. Există o legătură directă între numărul de cuvinte la care este expus zilnic un copil și abilitățile sale lingvistice. Bebelușii ai căror părinți le-au vorbit, au obținut rezultate mai bune la testele standard atunci când au ajuns la vârsta de trei ani decât copiii ai căror părinți nu erau atât de verbali.
Bebelușului căruia i se citește, după o vreme, va răspunde ritmului vocii oferind semnale cu mânuțele și cu piciorușele. Cititul îi ajută pe bebeluși să vadă, să înțeleagă și să audă ceea ce este în jurul lor, să interacționeze cu mediul.
Cuvântul rostit induce celui mic ideea că acele cuvintele au înțeles, iar anumite sunete semnifică anumite lucruri. Bebelușul expus emoțiilor și trăirilor prin diversele sunete ale limbajului, prin tonalitatea vocii folosite pentru crearea caracterului unui personaj sau prin descrieri calme trăiește alt tip de sentimente decât atunci când ascultă muzică sau este expus unui ecran.
De la 0 la 3 luni bebelușul începe să își focuseze privirea pe paternuri simple cu contraste primare de calitate, pe pagini. Imaginile și cărțile la care este expus încă de la zero, formele, literele, culorile vor fi recunoscute cu ușurință pe măsură ce el crește.
Prin transformarea lecturii în rutina obișnuită a familiei, copilul va învăța că lectura este o activitate plăcută, nu o sarcină de îndeplinit. Această atitudine va contribui la crearea unui sentiment de dragoste pentru lectură care va fi căutat de copil și de adult și va fi perpetuat în școală și la maturitate.
Studiile arată că în primele șase luni bebelușii nu înțeleg semnificația cuvintelor, deci în această perioadă le puteți citi orice: un roman, un studiu, un articol documentar. Totuși, atunci când doriți să le citiți ceva special lor, cărțile recomandate sunt cele care le stimulează auzul și abilitatea de a-i conecta la ritm. Rimele unei cărți aduc ritmul și reprezintă pentru bebeluș ceea ce pentru adult determină ascultarea unei melodii armonioase, îi ajută să pună în ordine lumea dezordonată.
Dar poate cel mai important motiv pentru a-i citi bebelușului este acela de a face o legătură între iubirea pe care părintele i-o poartă și carte. Atunci când bebelușului i se citește cu bucurie în timp ce este ținut în brațe, atins, îmbrățișat, copilul se simte iubit și asociază cartea cu fericirea.
English
French 
German
Lasă un răspuns