Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
În timpul pandemiei, mulți profesori au abandonat temele din manualele tipărite și s-au orientat în schimb către texte digitale sau cursuri multimedia. Multe studii au încercat să arate modul în care comunicarea electronică este benefică sau dăunătoare față de tipărirea tradițională atunci când vine vorba de învățare.
Sunt ascultarea și vizualizarea conținutului la fel de eficiente precum citirea cuvântului scris atunci când acoperă același material? Răspunsurile la ambele întrebări sunt adesea „nu”. Motivele variază în funcție de o varietate de factori cum ar fi concentrarea redusă, lipsa atenției, tendința de a face cât mai multe sarcini deodată în timp ce se consumă conținut digital.
Când citești texte de câteva sute de cuvinte sau mai mult, învățarea are în general mai mult succes atunci când este pe hârtie decât pe ecran. Beneficiile foii de hârtie se manifestă în special atunci când învățăceii trec de la sarcini simple – cum ar fi identificarea ideii principale într-un pasaj de lectură – la cele care necesită abstracție mentală – cum ar fi a trage anumite concluzii dintr-un text. Citirea clasică îmbunătățește, de asemenea, capacitatea de a-ți reaminti detalii importante – cum ar fi „care era culoarea părului personajului secundar?” sau „accidentul s-a întâmplat înainte sau după ziua respectivă?” etc.
Studiile arată că atât elevii, cât și studenții presupun că vor obține scoruri mai mari la un test de înțelegere dacă au citit digital. Și totuși, ei au un punctaj mai mare atunci când au citit materialul tipărit înainte de a fi testați.
Studiile asupra elevilor norvegieni de clasa a zecea și a elevilor din clasa a treia până la a opta din SUA raportează scoruri mai mari atunci când testele standardizate au fost administrate folosind hârtie.
În loc să fie puși să citească și să susțină un test, elevii au fost întrebați cum au perceput ei învățarea atunci când au folosit materiale de lectură tipărite sau digitale. Atât elevii de liceu, cât și cei de la facultate au considerat în mod covârșitor citirea pe hârtie ca fiind mai bună pentru concentrare, învățare și amintire decât citirea digitală. (Naomi S. Baron, Professor of Linguistics Emerita, American University)
Discrepanțele dintre rezultatele dintre HÂRTIE versus ECRAN sunt parțial legate de proprietățile fizice ale hârtiei. În ceea ce privește hârtia, există o anumită poziție a mâinilor care, împreună cu geografia vizuală a paginilor distincte, face ca oamenii să își „lege” adesea memoria despre ceea ce au citit cu cât de departe se afla în carte sau unde se afla pe pagină.
Dar la fel de importantă este perspectiva mentală și ceea ce cercetătorii în lectură numesc o „ipoteză superficială”. Conform acestei teorii, oamenii abordează textele digitale cu o mentalitate potrivită rețelelor sociale și dedică mai puțin efort mental decât atunci când citesc de pe hârtie.
Un motiv principal pentru trecerea la audio și video este că studenții refuză să citească. Conceptele audio și video pot fi mai captivante decât textul, așa că facultățile recurg din ce în ce mai mult la aceste tehnologii – de exemplu, inițierea unui discurs T.E.D. în loc de analiza unui articol.
Psihologii au demonstrat că atunci când adulții citesc știri sau ficțiune, își amintesc mai mult din conținut decât dacă ar asculta ce au citit. Cercetătorii au găsit rezultate similare în ceea ce-i privește pe studenții care citesc un articol față de ascultarea unui podcast. Un studiu similar confirmă că studenților le „fuge” mintea mai repede și mai des atunci când ascultă audio decât atunci când citesc.
Un studiu din Cipru a concluzionat că relația dintre abilitățile de ascultare și de citit se schimbă pe măsură ce copiii devin cititori mai fluenți. În timp ce elevii de clasa a doua au avut o înțelegere mai bună la ascultare, elevii de clasa a opta au arătat o înțelegere mai bună atunci când citesc o carte normală decât una digitală.
Cercetătorii din Spania au descoperit că elevii din clasele a patra până la a șasea care citesc texte au arătat o înregistrare mentală mult mai rapidă a materialului decât cei care urmăreau videoclipuri. Autorii cercetării sunt de părere că studenții „citesc” videoclipurile mai superficial, deoarece asociază conceptul VIDEO cu conceptul DIVERTISMENT, nu cu ÎNVĂȚARE.
Textele digitale, audio și video au toate roluri educaționale, mai ales atunci când furnizează resurse care nu sunt disponibile în format tipărit. Important este cum le folosești în interesul copiilor și cum te poți utiliza de toate mijloacele noii tehnologii pentru a le ușura procesul de învățare.
Lasă un răspuns