Limba română este o limbă bogată în cuvinte și expresii. De-a lungul istoriei ne-au rămas anumite cuvinte la care nu ne-am oprit îndeajuns pentru o analiză mai amănunțită. În acest fel, am ajuns astăzi să dăm alt sens unor cuvinte care de fapt înseamnă altceva. Dar te-ai gândit vreodată ce înseamnă cu adevărat acel cuvânt sau de ce este atât de folosit?

Ca să clarificăm lucrurile și să nu mai existe confuzii ulterior, iată cuvântul săptămânii:

Termenul „noroc” are o istorie aparte în spate. DEX-ul îl fixează ca provenind din sl. naroku/spusă, hotărâre a zeilor, dar cuvântul trimite și la numele zeului roman Moloh, zeu al fericirii, dar și al sacrificiului, care solicita ca jertfe copii mici, pe care îi prăjea. Termenul se poate întâlni și în culturile sumeriană și cartagineză, unde era reprezentat ca o creatură cu coarne și copite de țap, mereu însoțit de un alai format din preoți dotați cu securi, cu care îi ucideau pe copii.

Totodată, cuvântul este evocat și de Isaia: „Vai de cei ce fac masă dracilor și aduc jertfă lui Noroc!” – aluzie la practica predării de bună voie acestui zeu a celui dintâi născut în familie, spre a asigura sănătatea și liniștea celor ce vor urma să se nască. Așadar, urarea „Noroc!”, care este des folosită (pentru urări, reacții la strănut etc.), face referire la un personaj diabolic.