Limba română este o limbă bogată în cuvinte și expresii. De-a lungul istoriei ne-au rămas anumite cuvinte la care nu ne-am oprit îndeajuns pentru o analiză mai amănunțită. În acest fel, am ajuns astăzi să dăm alt sens unor cuvinte care de fapt înseamnă altceva. Dar te-ai gândit vreodată ce înseamnă cu adevărat acel cuvânt sau de ce este atât de folosit?

Ca să clarificăm lucrurile și să nu mai existe confuzii ulterior, iată cuvântul săptămânii:

Cuvântul „profesor” vine din latinescul „proféssor/proféssóris”, care este derivat de la „profitéri”, cu sensul de „a declara/a vorbi în public”. Astăzi, se pare că acest cuvânt păstrează numai calitatea oratorică a dascălului. Termenul era inițial utilizat pentru a denumi o persoană cu activătăți de predare în învățământul liceal și superior (forme de învățământ greu accesibile la vremea aceea).

 „Profesor” are două modalități de accentuare, ambele corecte:

 Se poate utiliza la forma de feminin („profesoară”) numai dacă persoana respectivă desfășoară activități de predare în învățământul preprimar, primar, gimnazial și liceal.

Pentru persoana de sex femeiesc (forma oportună, nu feminin) care desfășoară activități de predare în învățământul superior, având ultimul titlu/grad academic, se apelează la masculinul „profesor” (precum și epicenele doamna conferențiar/lector/rector/decan/asistent).