Citirea propozițiilor lungi fără note de subsol este o abilitate de care ai nevoie, dar o poți pierde dacă nu exersezi.

Citirea unor propoziții lungi, fără legături și distrageri ale atenției este de fapt o abilitate serioasă pe care o pierzi dacă nu o folosești. Înainte de Internet, creierul citea într-o manieră liniară, profitând de detaliile senzoriale pentru a-și aminti unde se aflau informațiile cheie în carte. Oamenii își foloseau mai mult memoria vizuală pentru a căuta indicii, anumite pasaje etc.

Pe măsură ce citim din ce în ce mai mult pe ecrane, obiceiurile noastre de lectură s-au adaptat (sau au involuat?) mai degrabă să treacă repede cu ochii prin text decât să absoarbă cu adevărat sensul. Un studiu din 2006 a constatat că oamenii citesc pe ecrane într-un model „F”, citind întreaga linie de sus, iar apoi scanând doar textul din partea stângă a paginii. Acest tip de lectură neliniară reduce înțelegerea și de fapt face mai dificilă concentrarea pentru lectura viitoare.

Cercetatorul Maryanne Wolf remarcă cu îngrijorare faptul că modul superficial în care citim în mediul online ne afectează atunci când trebuie să citim cărți/articole mai complexe. „Indivizilor le este din ce în ce mai greu să se așeze și să se cufunde într-un roman”. Drept urmare, unii cercetători și iubitori ai literaturii au început o mișcare de „lectura lentă”, ca o modalitate de a contracara dificultatea lor de a trece printr-o carte.

Fără note de subsol, link-uri și alte redirecționări, oamenii vor fi „obligați” să caute în alte părți, să folosească dicționare și, eventual, să-și noteze anumite lucruri. Desigur, ele nu reprezintă un element toxic sau ceva ce trebuie eliminat. Studiile, articolele de specialitate etc. trebuie să folosească notele de subsol pentru a face trimiteri la alte lucrări și la istorie.