Meniu

Ne pare rău, nu există nimic în coș.

Biblioteca Britanică plasează autori importanți pe lista rușinii

Biblioteca Britanică plasează autori importanți pe lista rușinii

Biblioteca Britanică a întocmit o listă a rușinii pentru numeroși autori și artiști. Având în vedere că ne aflăm în plină pandemie și subiectele de discuție fie sunt diferite, fie sunt inexistente, B.B. s-a hotărât să se uite în trecut și să „facă dreptate”. Oare ce este mai rușinos, acea listă sau faptul că, în loc să schimbi prezentul și să insufli plăcerea cititului, încerci să schimbi trecutul care oricum nu mai poate fi schimbat?

Pe această „listă a rușinii” au fost adăugați George Orwell, Lord Byron, Ted Hughes şi mulți alţii. Motivul ar fi că personalităţile culturale ar fi avut presupuse legături cu sclavia.

 

George Orwell (Eric Arthur Blair), arhicunoscut pentru romanul „1984” sau „Ferma Animalelor” era împotriva imperialismului. În operele sale a descris în bună parte utopii care aveau mai mult de a face cu regimurile comuniste instaurate după cel de-al Doilea Război Mondial. Fără niciun motiv bine întemeiat, Biblioteca Britanică a considerat favorabil să-l adauge pe lista ruşinii pentru că ar fi avut un străbunic care deţinea sclavi în Caraibe. Societatea Orwell nu a rămas tăcută și a răspuns, atrăgând atenția că, la nașterea lui Orwell, acei bani fuseseră demult cheltuiți, deci acesta nu poate fi acuzat că a profitat de veniturile ilegitime ale strămoșilor lui.

Biblioteca naţională, finanţată din fonduri publice și considerată ca fiind cea mai mare din lume, a explicat întocmirea listei declarând că „unele materiale aflate la Biblioteca Britanică, deţinute anterior de anumite personalităţi citate în aceste pagini, sunt asociate cu bogăţia obţinută de pe urma sclavilor sau cu ajutorul violenţei coloniale”.

Biblioteca Britanică a început acest „proiect” după ce și-a stabilit obiectivul de a deveni o „organizaţie activ anti-rasistă” în urma violenţelor generate în SUA de mişcarea Black Lives Matter şi alte organizaţii afiliate. În această perioadă din ce în ce mai multe organizații și instituții încearcă să iasă în evidență fie prin donații, fie prin conferințe de presă, fie prin postări și articole sau liste ale rușinii cum am văzut în cazul de față. Este moral și etic să militezi pentru dreptate. Dar când ieși în evidență cu afirmații exacerbate, nedemne de imaginea pe care o reprezinți ca instituție, încercând să schimbi trecutul, se simte puțin disperarea.

Un alt personaj de pe lista ruşinii se pare că avea și el „legături cu sclavia şi imperialismul”. Este vorba despre poetul Ted Hughes, născut în 1930. Acesta apare pe listă din cauza strămoşului său, Nicholas Ferrar, născut în 1592, care  fusese implicat în fondarea primelor colonii britanice din America de Nord cu sute de ani înainte de naşterea poetului.

Este ridicol să-l târâm pe Hughes într-o poveste cu sclavi. Apoi nu este un mod util de a examina scriitorii, a comentat Sir Jonathan Bate, biograful lui Hughes. De ce naiba aţi judeca calitatea operei unui artist pe baza strămoşilor îndepărtaţi?, a întrebat el.

Și Lord Byron a fost adăugat pe listă din cauza unui străbunic și a unui unchi care deţineau sclavi.

Oscar Wilde a fost adăugat și el din cauza legăturilor unchiului său cu sclavia, deşi, nu se știe cum și de ce, Biblioteca Britanică a recunoscut că nu există vreo dovadă că Wilde ar fi obţinut vreun beneficiu de pe urma acestui lucru. Și, cu siguranță, nici poetul Ted Hughes nu a avut vreun beneficiu de pe urma acțiunilor strămoșului său. Și nici Orwell și, practic, nimeni de pe lista rușinii.

 

Din cauza presiunii publice și mediatice și probabil, de rușine, B.B. a publicat un comunicat și a decis să renunțe la acea listă a rușinii.

Biblioteca se angajează să fie deschisă în ceea ce privește proveniența colecțiilor aflate în grija noastră, iar constatările inițiale ale acestei cercetări au fost publicate recent pe site-ul nostru web, sub forma unei documentații. Totuși, prezentarea inițială a acestor descoperiri a provocat confuzie și îngrijorare, în special în legătură cu relațiile dintre indivizii menționați și strămoșii acestora. Regretăm profund suferința cauzată și am eliminat documentația, în vederea revizuirii cercetării.

Deci, după toate acestea, ne punem întrebarea: autorul sau opera? Ce alegem, ce punem în balanță? În exemplele de mai sus nu avem niciun motiv să nu mai citim operele acestor autori, dar dacă am ști că autorii noștri au avut un trecut negru, că au fost niște scelerați, le-am mai citi operele? Contează atât de mult ce au făcut înainte sau după ce au publicat o operă? Este nevoie să facem o distinție clară între operă și autor sau orice acțiune a vieții lor ne influențează și pe noi?

Fiecare poveste este fascinantă. De cele mai multe ori ar trebui să fim capabili să facem această distincție. Chiar dacă nu ne face bine. Până la urmă trebuie să trecem și prin acea operă ca să ne formăm o imagine de ansamblu. Și, cine știe? Poate dacă trecem totuși prin acea operă vom ajunge să înțelegem mai bine autorul și să nu mai judecăm. Desigur, este decizia fiecărui cititor în parte.

Deci, să trăim în prezent și să ne bucurăm de toate operele care ne înconjoară. Lăsăm Biblioteca Britanică să trăiască în trecut. Cei care i-au inclus pe cei de mai sus pe această listă au ignorat istoria recentă.

Așadar, Biblioteca Britanică s-a plasat ea însăși, indirect, pe lista rușinii.

Scris de

Comment (1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *