Meniu

Ne pare rău, nu există nimic în coș.

Artă, carte și celebritate: 25 februarie

Artă, carte și celebritate: 25 februarie

Astăzi, 25 februarie, chiar dacă pare o zi simplă, ca oricare alta, se pare că s-au petrecut anumite evenimente. Desigur, nu s-au petrecut astăzi, în 2021, ci acum ceva timp, când autorii încă foloseau condeiul și își căutau insprația prin orice fel posibil, de la plimbări lungi în natură până la alcool și muze.

 

↘ Se naște dramaturgul italian Carlo Goldoni

Goldoni s-a născut 25 februarie 1707 în Veneția. Părinții îl voiau avocat sau judecător așa că l-au „forțat” să studieze dreptul. Dar Carl era fascinat de teatru încă din copilărie. A plecat să studieze filozofia, dar a fugit de profesori și s-a alăturat unei trupe de teatru. Goldoni a petrecut cu artiști 4 ani. A fost expulzat pentru că a scris o piesă de teatru satiric în care a făcea haz de profesorii lui.

În 1748 se stabilește la Veneția și continuă să-și îmbunătățească darul lui de a scrie. Această perioadă este considerată a fi cea mai fructuoasă pentru Carlo. Reușește să creeze 16 comedii.

În 1762, Goldoni și-a dat seama că publicul nativ venețian a început să prefere spectacolele fantastice ale lui Gozzi. Nu vrea să vadă cum faima lui se estompează așa că se mută la Paris. Înainte de a pleca, a scris una dintre cele mai frumoase comedii sale – Una della ultime sere del Carnevale. Această piesă a devenit un fel de rămas bun de la Veneția natală.

Următorii 30 de ani i-a trăit la Paris. Acolo, scriitorul și-a continuat meseria preferată. Aici a fost scrisă una dintre cele mai bune comedii ale dramaturgului Le bourru bienfaisant.

Deja la vârste înaintate, și-a scris amintirile, care au devenit cel mai strălucit exemplu al lumii literare și teatrale. În ultimii ani ai vieții salea fost nevoit să dea lecții de limba italiană pentru a se întreține. În ciuda faptului că a muncit pentru o pensie, scriitorul a murit înainte de a începe să o primească.

Goldoni a murit la Versailles, pe data de 6 februarie 1793, la vârsta de 85 de ani.

 

 

 

↘ Se naște îngerul și demonul Karl May

Scriitorul german Karl May s-a născut pe 25 februarie 1842 , la Ernstthal. Karl May este poate cel mai citit scriitor german din toate timpurile. Opera sa literară compusă din aproximativ o sută de volume este tradusă în 40 de limbi și vândută în aproape 300 de milioane de exemplare în întreaga lume.

De-a lungul timpului, oameni de toate vârstele, provenind din generații diferite s-au delectat cu romanele sale.

Se spune că autorul Karl May ar fi un miracol literar . Dacă Napoleon Bonaparte spunea că de la sublim până la ridicol nu este decât un pas , scriitorul german a făcut acel pas în sens invers.

Drumul spre a deveni un scriitor consacrat a fost unul greu, chiar chinuitor. Este greu de crezut că romane precum : „Testamentul incașului” , „Winnetou” , „Prin Kurdistanul sălbatic” , „Piramida Zeului Soare” , „Comoara din Lacul de Argint” , „Old Surehand” și multe altele , au fost create de omul cu o biografie atât de controversată.

În tinerețe nu a fost deloc un băiat bun. S-a situat într-un contrast total cu conceptele de virtute și trăire morală pe care le propovăduiește în romanele sale de mai târziu. Însăși viața lui este un roman la fel de spectaculos ca scrierile sale. S-a născut într-o familie săracă de țesători cu 14 copii. El era al cincilea fiu, în timp ce alți nouă mor la câteva luni după naștere. Este pe punctul de a orbi, dar scapă și de acest impediment.Studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg, dar este exmatriculat pentru că furase șase lumânări. După „absolvirea” de păcat i se permite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen”. După câteva zile este nevoit să plece și de aici în urma reclamației că ar fi furat ceasul de buzunar al unui coleg. Îi este interzis să mai urmeze un seminar. Vin timpuri grele pentru tânărul Karl.

Pentru a-și asigura existența este nevoit să recurgă la metode ilicite: furturi , înșelăciuni, identitate falsă etc. Se prezintă ca doctor de ochi și prescrie rețete, se dă drept locotenent de poliție și confiscă bani, devine „profesor de seminar” sau fiul unui proprietar de plantație din Insula Martinica . Marele său „noroc” a fost că , intrând în conflict cu legea, a ajuns la închisoarea Oberstein de lângă Zwickau. Aici a fost trimis să lucreze într-o bibliotecă cu peste 4000 de volume. După o documentare minuțioasă, May a început să-și schițeze viitorul ca scriitor, elaborând „Repertoriul C. May” . Documentul conținea 137 de titluri și schițe pentru romanele pe care urma să le scrie .

 

 

↘ Se naște campionul mondial Iulian Șerban

Iulian Șerban, născut la Băile Olănești, județul Vâlcea a fost un paracanoist român, campion mondial de patru ori. A câștigat medalia de aur la proba K-1 200 m LTA, la Campionatele Mondiale ICF Canoe Sprint din Poznań în 2010 și 2012 și din Szeged în anul 2011 și la Moscova în 2014, de cinci ori campion european, a participat la jocurile paralimpice de la Rio de Janeiro, unde s-a clasat pe locul 4.

Iulian Șerban a practicat caiac-canoe în perioada copilăriei și a fost obligat să treacă la paracanoe după un accident de tren suferit la vârsta de 21 de ani, când și-a pierdut un picior.

A decedat la vârsta de 35 de ani, în data de 6 ianuarie 2021.

 

 

↘ Se naște scriitorul britanic Anthony Burgess

Pe 25 februarie 1917 se naște romancierul, dramaturgul, eseistul, compozitorul, libretistul, traducătorul și criticul Anthony Burgess.

S-a născut la Harpurhey, a studiat engleza la Manchester University și a intrat în armată în 1940. După demobilizare, a predat mai mulți ani, mai întâi în Anglia și apoi în Malaysia și Brunei. Și-a dedicat viața scrisului în urma unei erori medicale: în 1959, a fost diagnosticat cu un cancer la creier și i s-a mai dat doar un an de trăit. Vrând să lase în urmă ceva avere, a scris repede patru romane care au avut succes: The Doctor is Sick (1960), The Right to an Answer (1960), One Hand Clapping (1961) și Devil of a State (1961).

Diagnosticul s-a dovedit greșit, iar Burgess a rămas consacrat ca scriitor. Printre romanele sale se numără: trilogia The Long Day Wanes, alcătuită din Time for a Tiger (1956), The Enemy in the Blanket (1958) și Beds in the East (1959); The Wanting Seed (1962); Inside Mr. Enderby (1963, semnat cu pseudonimul Joseph Kell); Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare (Nothing Like the Sun: A Story of Shake­speare’s Love Life, 1964; Humanitas Fiction, 2015); Enderby Outside (1968); Napoleon Symphony (1974); The Clockwork Testament, or Enderby’s End (1974); Omul din Nazaret (Man of Nazareth, 1979; Humanitas Fiction, 2018); Earthly Powers (1980); Enderby’s Dark Lady, or No End of Enderby (1984); The Piano Players (1986); Moartea la Deptford (A Dead Man in Deptford, 1993; Humanitas Fiction, 2015).

Fără să fie și romanul pe care să-l considere capodopera sa, Portocala mecanică (A Clockwork Orange) a devenit o carte-cult, despre violența dusă la paroxism, consecințele reprimării tuturor instinctelor agresive și anularea posibilității de a alege. Pe lângă cele peste 30 de romane, Burgess a scris scenarii de film, studii critice, biografii, simfonii și un libret de operă.

 

 

↘Evenimente

În anul 1817 are loc deschiderea oficială a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, cel mai vechi muzeu din țară. Fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei, între anii 1778 și 1787. El a început să achiziționeze primele opere, pentru colecția sa, din aproximativ anul 1754, de la Viena. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

Muzeul a aparținut pȃnă în 1948 Bisericii Evanghelice din Sibiu. În anul 1948 statul comunist a naționalizat muzeul și a mutat 19 tablouri valoroase la Muzeul Național de Artă al României din București. În anul 2005 guvernul romȃn a restituit muzeul Brukenthal Bisericii Evanghelice din Sibiu și a retrocedat muzeului cele 19 tablouri de la București.

 

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *