Meniu
Artă, carte și celebritate: 21 august

Artă, carte și celebritate: 21 august

Astăzi, 21 august, chiar dacă pare o zi sitmplă, ca oricare alta, se pare că s-au petrecut anumite evenimente. Desigur, nu s-au petrecut astăzi, ci acum ceva timp, când autorii încă foloseau condeiul și își căutau insprația prin orice fel posibil, de la plimbări lungi în natură până la alcool și muze.

 

↘ Se naște actorul Toma Caragiu

Toma Caragiu s-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144.

„…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu

A făcut parte din trupa de teatru a liceului. După absolvire se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică din București.

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pusă în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți „monștri sacri” cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și mulți alții.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman, tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (alintată „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

 

 

↘ Se naște actorul Jean Constantin

Jean Constantin s-a născut pe 21 august 1928, la Techirghiol, județul Constanța.

A fost un actor de teatru și film, care a jucat în filme celebre precum seria B.D., Nea Mărin miliardar, Masca de argint sau Colierul de turcoaze. Prestațiile sale s-au bucurat mereu de o deosebită popularitate, atât în teatrul de revistă, cât și în aparițiile televizate. A fost „pata de culoare” din filme, cum se autointitula. A devenit celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie „B(rigada) D(iverse)”, unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Calinescu și Iurie Darie.

În semn de recunoaștere, secretarul literar al Teatrului de revistă „Fantasio“, de la acea vreme, Jean Badea, scria în 1998, biografia artistică „Omul care aduce hazul”.

Lui Jean Constantin îi plăcea de mic sa spună poezii, iar părinții îl încurajau. A început activitatea artistică în portul din Constanța, unde lucra ca muncitor. Făcea des naveta cu trenul, chiar și cu căruța ca să ajungă la teatru în București.

Actorul Jean Constantin a decedat pe 26 mai 2010 în apartamentul său din Constanța.

 

 

↘ S-a născut actrița Ilinca Tomoroveanu

Actriţa Ilinca Tomoroveanu, nepoata poetului Octavian Goga, s-a născut la 21 august 1941, în Bucureşti.

A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică (absolvit în 1964), la clasa maestrului Costache Antoniu, asistat de Ion Cojar. Şi-a susţinut examenul de absolvire cu rolul Mona din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, în regia lui Horea Popescu.

A debutat în 1965, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Cristina din Moartea unui artist de Horia Lovinescu. În 2005 a devenit director artistic al Teatrului Naţional Ion Luca Caragiale, unde şi-a continuat şi cariera de actor.

Printre spectacolele în care a jucat se numără: Apus de soare (B. Şt. Delavrancea), Trei gemeni veneţieni (Callalto), Dulcea pasăre a tinereţii (T. Wiliams), Între patru ochi (Alexandr Ghelman), Cavoul de familie (E. Rostand), Generoasa fundaţie (Vallejo), Jocul ielelor (C. Petrescu), Trilogia antică, Ondine (Giradoux), Strigoii (H. Ibsen) şi Cadavrul viu (L.N. Tolstoi).

Actriţa fost prezentă în foarte multe spectacole de poezie, iar în multe dintre filmele artistice, spectacolele de teatru sau în cele de teatru de televiziune şi radiofonic a jucat alături de soţul său, actorul Traian Stănescu.

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă, în 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. În anul 2000 a primit medalia comemorativă Mihai Eminescu.

Actriţa Ilinca Tomoroveanu a murit într-o joi, la vârsta de 77 de ani.

 

↘ Evenimente

În 1897 chimistul german Felix Hoffmann de la Bayer a sintetizat heroina

A reușit acest lucru prin metoda folosită de chimistul englez C.R. Wright în 1874. Până în 1910 a fost etichetată ca fiind un derivat substituit al morfinei, utilizat pentru tratarea tusei iritative la copii.

 

 

În 1911 faimoasa pictură Mona Lisa a fost furată

Faimoasa pictură Mona Lisa de Leonardo da Vinci din Muzeul Luvru din Paris a fost furată urmând să fie recuperată după două zile.

Adevăratul hoț a fost găsit doi ani mai târziu; era Vincenzo Peruggia, care lucra la Luvru. De origine italiană, Peruggia a realizat ceea ce a fost descris drept cel mai mare furt de artă din secolul XX. A fost aproape ca un episod thriller, întrucât a furat capodopera lui Da Vinci în timpul programelor obișnuite de lucru la muzeu, ascunzându-se într-o debara până la închiderea programului și apoi a ieșit cu tabloul ascuns sub haina lui. Ca patriot italian, Vincenzo credea că tabloul ar fi trebuit să fie returnat pentru a fi expus într-un muzeu italian. Conform investigațiilor, Peruggia a fost probabil motivat să fure tabloul din cauza unui prieten care deținea copii ale originalului. Se presupune că dacă ar dispărea pictura originială prețul copiilor ar crește dramatic.

De asemenea, 50 de ani mai târziu, în 1961 de la Galeria Națională din Londra a fost furat celebrul tablou al lui Goya, „Ducele de Wellington”. A fost recuperat în 1965.

 

În 1986 are loc un eveniment neobișnuit în zona Lacului Morții (Lacul Nyos)

21 august 1986 rămâne o zi plină de mister. Lacul Nyos din Camerun a șocat o comunitate întreagă și a ucis 1700 de persoane!

În acea zi, localnicii au fost alarmați de un zgomot puternic venit din interiorul apelor și de un puternic cutremur de pământ. Instantaneu, un șuvoi de apă a țâșnit din mijlocul lacului și un uriaș nor alb cu o lungime de peste 100 de metri a acoperit tot. Imediat după episodul înfricoșător, animalele și oamenii au început brusc să leșine. Pe o rază de aproximativ 25 de kilometri, nimeni nu a rezistat atacului misteriosului nor, iar dintre sutele de persoane afectate, doar câteva și-au mai revenit.

Norul a dispărut după două zile, lăsând în urmă aproximativ 1700 de victime umane și mii de animale moarte. Din primele localități atinse de norul ucigaș, doar patru persoane au supravietuit. De atunci, lacul și-a schimbat aspectul, dar și numele. Apele au devenit întunecate și pline de plante moarte, motiv pentru care Lacul Nyos este cunoscut acum ca și „lacul morții”.

Specialiștii nu sunt siguri nici în prezent de originile dezastrului, cert fiind faptul că norul a fost format în mare parte de dioxod de carbon cu o concentratie extrem de mare. Când o persoană inhalează mai mult de 15 procente de CO2, survine decesul. Cel mai probabil, dioxidul de carbon a fost eliberat în aer de o eruptie vulcanică, eruptie ce a dus la prăbușirea unei părți a lacului într-o uriașă cavernă plină cu gaz. Lacul Nyos continuă și în prezent să emane dioxid de carbon, la 33 de ani de la producerea catastrofei.

 

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *