Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Astăzi, 18 martie, chiar dacă pare o zi simplă, ca oricare alta, se pare că s-au petrecut anumite evenimente. Desigur, nu s-au petrecut astăzi, în 2021, ci acum ceva timp, când autorii încă foloseau condeiul și își căutau insprația prin orice fel posibil, de la plimbări lungi în natură până la alcool și muze.
Ion Barbu sau, pe numele său adevărat, Dan Barbilian s-a născut pe 18 martie 1895. Este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici – un reprezentant al modernismului literar românesc.
Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, publicând remarcabile contribuţii în revista „Gazeta matematică”. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea pentru poezie.
În anul 1919 începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând, la sugestia lui Eugen Lovinescu, numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaşte pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi şi mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanşat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecaţi într-o excursie la Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian îşi descoperă talentul şi iubirea faţă de poezie. Dan Barbilian spunea că poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă orizont spre cunoaştere şi imaginaţie.
Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, După melci, apare în 1921 în revista „Viaţa Românească”. Tot în acest an pleacă la Göttingen (Germania) pentru a-şi continua studiile.
Din poemele fabulative cu elemente de figuraţie din natură, capodopera rămâne însă „Riga Crypto şi lapona Enigel”. Asistăm de această dată la o dramă lirică, a cărei desfăşurare are loc în lumea vegetală a climatului boreal, implicând erosul în forma unei conjuncturi extraordinar plasticizate.
Dependenţa poetului de narcotice a început în tinereţe. A lăsat matematica pentru poezie, dar în momentele de creaţie a apelat la stupefiante. În Germania a luat pentru prima dată contact cu drogurile de care avea să devină dependent.
„Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină!”, recunoşte chiar poetul.
Iubirea împărtășită, dar neîmplinită pentru pictoriţa norvegiană Helga pare să fi fost motivul pentru care Ion Barbu a intrat în caruselul periculos al drogurilor. După o relaţie scurtă cu Helga poetul a rămas iremediabil îndrăgostit şi rănit de cea pe care a catalogat-o drept marea sa iubire. Se spune că Ion Barbu a creat celebra ”„Ryga Crypto şi Lapona Enigel” pentru Helga, într-o noapte de inspiraţie.
La scurt timp, în plină depresie amoroasă a cunoscut-o pe Gerda Hossenfelder, care i-a devenit soţie şi l-a ajutat să lupte cu dependenţa de droguri.
La 11 august 1961, moare la spitalul „Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.
Pe 18 martie 1858 se năștea la Paris inventatorul motorului care îi poartă numele. Provenea dintr-o familie de emigranți cu trei copii. Părinții au părăsit Augsburgul pentru a se instala la Paris din cauza evenimentelor din 1848.
Rudolf i-a scris mamei sale la vârsta de 14 ani că dorește să se facă inginer.
Fără resurse, dar silitor la școală, a primit o bursă de merit, în baza căreia și-a putut face studiile la Politehica din Munchen. În ianuarie 1880, se întoarce la Paris, unde împreună cu fostul său profesor Karl von Linde, încearcă să inventeze frigiderul.
Pe 23 februarie 1893, era patentat la Berlin un motor cu ardere internă, cu aprindere prin compresie, inventat de Rudolf Christian Karl Diesel, personalitate deja cunoscută la acea dată în cercurile tehnice europene. Nu a vrut să inventeze prima oară motorul. Mai întâi a încercat să inventeze frigiderul.
Avea o carieră strălucită, o familie fericită, așadar cine își putea dori mai mult? În 1890, familia, care avea deja trei copii, se muta la Berlin, unde noul motor cu aprindere fără scânteie obține licența cu nr. 67207. Industriașul Alfred Krupp și uzinele MAN îl finanțează pentru construirea prototipului.
Motorul a fost conceput să funcționeze cu reziduri rezultate după distilarea petrolului, reducând astfel costurile de exploatare. Ideea de motorină nu era la acea dată clar definită, dar rezolvarea ei s-a impus rapid. În 1900, primul motor Diesel care putea fi comercializat a fost prezentat la marea Expoziție de la Paris, dar motorul prezenta două inconveniente majore: scotea fum (poluant) și producea un zgomot greu de acceptat.
În anii 1911 și 1912, Rudolf Diesel s-a ocupat cu perfecționarea motorului său, astfel încât să nu mai depindă de hidrocarburi. El încerca să-și adapteze invenția, astfel încât motorul să poată fi alimentat cu uleiuri vegetale, care pot avea un important conținut energetic.
N-a apucat să-și perfecționeze motorul pentru a face față și șoselelor. Această sarcină și-au asumat-o cei care i-au urmat. În 1936, ei au prezentat pe piață prima mașină Mercedes echipată cu motor Diesel, iar în 1938 Peugeot scotea propriul model.
Planurile lui Rudolf Diesel au fost întrerupte brutal din cauza dispariției sale în condiții rămase până astăzi acoperite de mister. În noaptea de 29 septembrie 1913, în timp ce călătorea pe vasul Dresden, de la Anvers la Londra, inginerul a dispărut de pe vas. Ancheta a dovedit că la orele 22.00, după cină, s-a despărțit de colaboratorii cu care luase cina, după care a cerut să fie trezit a doua zi, dimineață la 6:00. La ora respectivă nu a fost găsit în cabină.
Zece zile mai târziu, echipajul cargoului olandez Coertsen a descoperit în apele mării corpul unui necunoscut, pe care fiul lui Rudolf Diesel, Eugen, l-a identificat după obiectele găsite asupra lui.
Atât prietenii, familia, cât și experții excludeau ideea unei sinucideri. Au fost făcute nenumărate speculații legate de relațiile tensionate dintre state în preajma primului război mondial, de interesele unor cercuri din Anglia, Germania, Franța etc. Izbucnirea războiului și criza economică grea care a urmat au aruncat valul uitării peste misterul inexplicabilei dispariții a inventatorului, rămasă până astăzi o enigmă.
Lasă un răspuns