O veste pe care nu voiam să o auzim în noul an. D.R. Popescu a fost unul dintre cei mai importanți prozatori ai României. A mers la ceruri luni, 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani. Acum îi poate scrie lui Dumnezeu, iar îngerii îi vor interpreta personajele.

Nuvelist, romancier şi dramaturg, considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori români ai literaturii contemporane nu a plecat fără să ne lase o operă importantă și semnificativă:

• debutul din 1958 cu volumul de nuvele şi schiţe „Fuga”;
• romanele importante: „Vara Oltenilor” (1964), „F” (1969) (Premiul Uniunii Scriitorilor), „Vânătoarea regală” (1973), „O bere pentru calul meu” (1974), „Ploile de dincolo de vreme” (1976), „Împăratul norilor” (1976), „Podul de gheaţă” (1982) „Oraşul îngerilor” (1985);
• piese de teatru: „Vara imposibilei iubiri” (1966), „Vis” (1968), „Aceşti îngeri trişti” (1969), „Pădurea cu pupeze”;
• scenarii de film: „Prea mic pentru un război aşa de mare” (1970), „Duios Anastasia Trecea” (1980);

A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1964, 1969, 1973, 1975, 1978, 1979 şi 1980 şi cu premiul I.L. Caragiale al Academiei în 1970. A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din 1981 până în 1989, iar din 24 octombrie 1997 a devenit membru corespondent al Academiei Române.