Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Ne pare rău, nu există nimic în coș.
După o zi obositoare de muncă este mult mai ușor să te întinzi pe canapeaua ta și să începi să vizionezi un film. Dar poate că opera scrisă e mai fascinantă și vei avea o satisfacție mai mare citind-o. Cititul e pentru mulți o plăcere, iar pentru alții… o corvoadă. Norocul mai este de partea noastră uneori când auzim că unii regizorii realizează un film bazat după o carte celebră. Dar e de ajuns să vezi filmul respectiv?
Iată 5 motive pentru care să citești cartea în loc să vezi filmul:
Spre deosebire de film, care poate dura între o oră jumătate și trei, patru, o carte nu se citește în câteva ore și, ca orice relație serioasă, trebuie timp pentru a deveni puternică. Procesul de citire și asimilare a unei opere se face treptat: sunt zile în care faci cunoștință cu personajele, te împrietenești cu unele și chiar ajungi să le iubești, făcându-le loc în viața ta. Filmul rămâne într-o sală de cinema și amintirile tale legate de personaje se rezumă în scurt timp la câteva scene atât de palpabile, încât imaginația ta nu îți va putea sătura nevoia de mai mult.
Tu citești cartea, tu oftezi, râzi, plângi în timp ce treci cu privirea paginile pline de înțeles, îți creezi o viziune personală, iar imaginația te poartă prin locuri nebănuite. Poți să iubești sau să detești cu drept deplin, stăpân pe ceea ce înțelegi. Un film expune o viziune regizorală cu care nu ai decât să te împaci.
Cu siguranță orice act de cunoaștere ne îmbogățește personal, dar oare pe câte niveluri? Cartea te solicită cu totul: înțelegi cu mintea, cu sufletul, privești în perspectivă, te miști cum vrei pe axa timpului și nu esti doar plimbat, ghidat prin acțiune. Poți să-ți imaginezi o mulțime de lucruri printre acele mulțimi de cuvinte, în cazul filmului ai o imagine clară și nu poți să-ți imaginezi altceva decât ceea ce vezi.
Scriitorul și regizorul Andrzej Zulawsky mărturisea într-un interviu: „Cinema-ul este ca atunci când ai purta pantaloni scurți și ai fi un cercetaș sexy. Literatura înseamnă pantaloni lungi și o pălărie grea.” Așadar îți asumi un rol mai mare decât a fi un simplu spectator. Devii tu însuți personaj, trăind în cartea aceea o mulțime de proiecții pe când în film, le iei de-a gata.
O frază dintr-un film te poate inspira, cu siguranță, o anumită scenă te poate emoționa. O frază dintr-o carte poate fi revelatoare. Revelația nu e un eveniment, ci un proces, iar un proces cu efecte sigure nu apare în doua ore, ci se coace la focul mocnit al inconștientului tău, zile sau poate luni în șir. O carte nu e doar creație, este și re-creație. Tu ce alegi?
Lasă un răspuns