Noi, cititorii, nu credem că oamenii observă cum adulmecăm discret paginile romanelor noastre preferate. Am crezut că ne ascundem „indulgențele olfactive” pretinzând că ne scărpinăm nasul cu cărțile sau prefăcându-ne că practicăm respirația profundă meditativă în timp ce citim.

Chiar dacă adulmecarea unei cărți este un lucru ciudat de făcut în public, adevărul este că mulți cititori își miros cărțile în intimitatea propriilor case. Știu. Sună amuzant. Nu vorbim despre asta unul cu celălalt, dar vă asigur că aproape toți cititorii înrăiți miros o carte înainte să o citească.

Se pare că există câteva motive științifice și non-științifice pentru acest lucru:

Chimia unei cărți

Cărțile sunt alcătuite din hârtie, adeziv și cerneală. Când aceste materiale se degradează în timp, degajă compuși organici volatili, care la rândul lor produc un miros atrăgător pentru cititori. Motivul pentru care mirosul este atât de atrăgător poate fi faptul că are un indiciu de vanilie. Explicația științifică pentru mirosul de vanilie este că aproape toată hârtia pe bază de lemn conține lignină, care este strâns legată de vanilină.

Amintirea lucrurilor din trecut

Mirosul cărților s-ar putea să vă amintească de fapt de lucruri din trecut. Bulbul olfactiv face parte din sistemul limbic al creierului, care este asociat cu amintiri și sentimente. Când simți pentru prima dată un miros nou, creierul tău leagă mirosul de un eveniment, o persoană, un lucru sau un moment. Când simți din nou același parfum, creierul tău evocă acea amintire. Este posibil să nu fie întotdeauna o amintire explicită, ar putea fi doar o emoție sau un sentiment.

Sentimente pozitive

Acum, pentru o generalizare complet neștiințifică, cuprinzătoare: cărțile reprezintă unul din lucrurile care miros cel mai bine, deoarece cărțile fac apel la memoria explicită și implicită. Cărțile le amintesc întotdeauna oamenilor de momente minunate pe care le-au trăit și îi fac pe oameni să se simtă bine din punct de vdere emoțional. Mulți mărturisesc că mirosul cărților îi fac să se simtă calmi și în siguranță, ca și cum ar fi într-un sanctuar, pentru că le amintesc fie de biblioteca școlii, fie de poveștile copilăriei etc.