Francis Crick şi James Watson au descoperit structura moleculei de ADN – celebrul „dublu helix”. Această descoperire reprezintă una dintre cele mai de seamă victorii ştiinţifice ale tuturor timpurilor.

Într-o zi de februarie, în anul 1953, doi oameni de ştiinţă de la Universitatea Cambridge – unul britanic, altul american – au intrat triumfători într-un local pe nume „Vulturul”, anunţând că descoperiseră „secretul vieţii”. S-au auzit hohote de râs. Părea o veste prea măreaţă pentru a fi anunţată la o bodegă, dar aşa arăta viaţa la Cambridge în anii ’50. Cei care nu au râs erau cu toţii oameni de ştiinţă care înţelegeau importanţa unei asemenea noutăţi. Vestea era într-adevăr extraordinară. 

 Structura ADN – Sfântul Graal al cercetărilor biochimice 

Nu, nu s-a întâmplat ca în filme. Nu s-a descoperit într-o noapte și nici printr-un accident științific. Descoperirea ADN-ului reprezintă o luptă de idei care a durat ani buni. Cu ajutorul noțiunilor din chimie, biologie şi fizică, de la agonie la extaz, de la speranță la erori, dispute, dezamăgiri, a trecut mult timp până când Francis Crick şi James Watson şi-au dat seama că modelul imaginat de ei satisface toate exigenţele şi poate fi socotit drept o imagine corectă, veridică, a structurii acizilor nucleici. 

 Era doar anul 1953 

Chiar dacă cei doi sunt în prim-plan, nu sunt singurii care au contribuit la obţinerea acestui succes. Ei au pus cap la cap informaţiile obţinute până atunci din propriile lor cercetări, decenii de studii, ajutați de oameni de ştiinţă de pe nu unul, ci de pe două continente: Maurice Wilkins (care a împărţit cu Crick şi Watson premiul Nobel pentru medicină/fiziologie, acordat în anul 1962 pentru această descoperire) şi Rosalind Franklin, (care trebuia să facă parte din laureații premiului Nobel, dar a murit înainte de decernare, la vârsta de numai 37 de ani) reprezintă oameni cheie în acest proces. La această rețetă se mai adaugă un ingredient special: intuiţia fantastică de a așeza piesele de puzzle întocmai pentru a crea modelul perfect.

 Misterul ADN-ului 

ADN-ul (acidul deoxiribonucleic) este suportul material al informaţiei ereditare. Astăzi nu se pare foarte simplu și găsim definițiile și informațiile la tot pasul. Dar acum aproape 70 de ani nimic din toate acestea nu era cunoscut.  Molecula de ADN era prea mică pentru a fi văzută la microscop, deci trebuiau efectuate calcule foarte complicate, care nu durau câteva ore, ci câteva luni.

Și chiar dacă se afla ceva important, existau mereu păreri pro și contra și uneori o informație cheie nu era acceptată de toată comunitatea ştiinţifică.