Meniu

Ne pare rău, nu există nimic în coș.

23 noiembrie 1869: se naște marele scriitor francez – André Gide

23 noiembrie 1869: se naște marele scriitor francez – André Gide

E bine să-ţi urmezi propriul drum, dar numai dacă e un drum care urcă.André Gide
Pe data de 23 noiembrie 2021 s-au împlinit 152 de ani de la nașterea scriitorului francez André Gide – eseist, critic de artă, memorialist și romancier, figură marcantă a scenei intelectuale franceze și internaționale, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1947.

 Pasiunea pentru literatură 

André Gide s-a născut la 23 noiembrie 1869, la Paris, într-o familie protestantă de morală calvină. Tatăl său, profesor universitar de științe juridice, a decedat când băiețelul André avea 11 ani. Mama și-a educat fiul într-un auster spirit puritan. Băiatul, de constituție fizică precară, a fost victimă a bolilor dese și a crizelor psihice. Din această cauză a luat lecții particulare, studiile liceale fiind întrerupte de mai multe ori, iar cele universitare nefiind urmate. André Gide a manifestat un interes deosebit pentru artă încă din adolescență, când a luat decizia să se dedice literaturii. Moștenirea unei averi importante urma să-i asigure posibilitatea realizării dorinței sale.
Tinerețea îi este marcată de aversiunea față de plăcerile carnale și de complexe de vinovăție. Nutrește, încă din copilărie, o dragoste platonică față de verișoara sa Madeleine Rondeaux, cu care s-a căsătorit ulterior, în 1895. Descoperă înclinațiile sale către homosexualitate și caută o nouă formula a iubirii, transfigurată mistic. Această descoperire constituie începutul unui proces de autoeliberare. De la vârsta de 20 de ani începe să țină un jurnal, în care își analizează trăirile.
Participă la întâlnirile artistice organizate de „Salon de fin de siècle”, unde face cunoștință cu poeții Stéphane Mallarmé și Paul Valéry, cu care a întreținut corespondență întreaga viață. Primele creații sunt timpurii.
În 1891 apar primele sale lucrări – volumul  Le Traité de Narcisse  (Tratat despre Narcis), care abordează raportul dintre etic și estetic și scrierea autobiografică, influențată de simbolism,  Les cahiers d’André Walter  (Jurnalele lui André Walter), în care este tratată tema separației dintre trup și suflet.
În perioada 1893-1894 urmează un tratament împotriva tuberculozei. În 1897 a publicat romanul  Les Nourritures terrestres  (Fructele pământului), care este primit cu entuziasm de tinerii intelectuali și care îl consacră pe Gide ca scriitor, iar în 1899 –  Le Prométhée mal enchaîné (Prometeu rău înlănțuit).
Romanul, de o sinceritate absolută,  L’Immoraliste  (Imoralistul), publicat în 1902, înaintează idea necesității de a-și urma propriul destin, refuzând acceptarea verdictelor societății. Urmează o perioadă de criză, marcată de profunde neliniști de natură religioasă și de căutare a adevărului.

 Cofondator al editurii Gallimard 

În 1908, Gide devine co-fondator al revistei „La Nouvelle Revue Française”, care a exercitat o mare influență asupra mișcării literare din Franța. Prin intermediul revistei fondate, a făcut cunoscute publicului francez creațiile lui Rilke, Hemingway, Freud, Faulkner etc. A fost un critic neobosit și avizat al operelor contemporanilor săi, publicând aprecierile în culegeriile de eseuri.
Ulterior, în 1911, înființează, împreună cu grupul de redactori ai revistei, la care s-a raliat Gaston Gallimard, editura N.R.F.-Gallimard, devenind mentorul ei spiritual. Se angajează în lupta pentru promovarea celor mai valoroase opere din literatura franceză și cea universală.

 

 André Gide – deschizătorul de drumuri 

Debutul real a scriitorului îl constituie carte-manifest  Les Nourritures terrestres , considerată „una dintre cărțile care a tulburat efectiv o întreagă generație (Marguerite Yourcenar).
Operele cele mai appreciate ale André Gide sunt  Les Caves du Vatican  (1914), roman satiric, și Les Faux-Monnayeurs Les Caves du Vatican , numit de scriitor „primul său roman”. Publicat în 1925, romanul  Les Faux-Monnayeurs  (Falsificatorii de bani), considerat unanim capodopera scriitorului, este o contribuție fundamentală la înnoirea genului epic, înfățișând nașterea unui roman în roman – procedeu numit „mise en abyme”. Această inovație, ca și altele, a deschis calea unui nou curent literar – Noul Roman din anii ’50-70 ai sec. al XX-lea.
Aspectul teoretic si estetic al creaţiei gidiene va fi mult valorificat de reprezentanţii Noului Roman francez , iar o scriitoare precum Marguerite Yourcenar marturisește că lectura romanului lui André Gide i-a schimbat întreg cursul existenţei .

 Tema dominantă a creației lui André Gide 

Tema dominantă o reprezintă tendința individului către libertate, propriul adevăr, autodepășire. Având un mesaj moralist și umanist, Gide a tras la țintă în opinii considerate sacre, fiind comparat cu „copilul teribil” al sec. XVIII – Voltaire. Contemporanii l-au numit pe André Gide „Proteu” – zeu marin, înzestrat cu darul profeției și capacitatea de a lua mereu alte înfățișări.
Ca scriitor și cetățean, André Gide a luptat împotriva prejudecăților și tabuurilor impuse de morala burgheză și a încercat să definească un umanism modern, care ar concilia luciditatea inteligenței și vitalitatea instinctelor. În concepția gidiană, adevărata libertate constă în îndeplinirea unor îndatoriri liber asumate față de comunitate.

 

 André Gide – călătorul 

André Gide a vizitat tările de pe continentul african, criticând administrațiile coloniale. Cartea  Voyage au Congo  (1927) a reprezentat una dintre cele mai curajoase și convingătoare pledoarii împotriva colonialismului și a contribuit la desființarea unor societăți franceze a căror funcție oficială era de a-i „civiliza” pe băștinași.
În 1936 Gide a întreprins o călătorie în Uniunea Sovietică, relatată în lucrarea  Retour de l’U.R.S.S.  (Întoarcerea din URSS), în care critică regimul sovietic recent descoperit de el, după ce fusese simpatizant al partidului comunist.

 

 André Gide – laureatul Premiului Nobel 

În 1947 scriitorului i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură. André Gide este cel de-al 7-lea francez laureat al Premiului Nobel.
Motivația Juriului:
Pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică.

 

 Memorialist 

André Gide s-a lansat în mai multe genuri literare. A scris romane, povestiri, eseuri (Corydon), drame (Saul, Oedipe), versuri (Les poésis d’André Walter), nuvele (La Symphonie pastorale, L’Ecole des femmes), eseuri (Oscar Wilde, Fiodor Dostoievski, Montaigne), autobiografia  Si le grain ne meurt  (Dacă grăuntele nu piere). Majoritatea operelor sale poartă o amprentă autobiografică. A lăsat o vastă corespondență cu numeroase personalități ale epocii, printre care se numără scriitorii François Mauriac, Roger Martin du Gard, Paul Claudel, Paul Valéry.
Una dintre cele mai remarcabile opere scrise de André Gide este Jurnalul său.
Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere românească integrală – a fost efectuată după ediţia în două volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colecţia Bibliotheque de la Pleiade, figurând cu numărul 54, ediţie la care au lucrat mulţi ani gideologii Eric Marty şi Martine Sagaert. În timp ce prima ediţie a jurnalului (1946) acoperea numai perioada 1939-1942, iar a doua ediţie – perioada 1889-1939 (primul volum) şi 1939-1949 (al doilea volum), ultima ediţie acoperă întregul traseu diaristic al scriitorului parizian, 1890-1925 (primul volum) şi 1926-1950 (volumul al doilea).

 

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *