E bine să-ţi urmezi propriul drum, dar numai dacă e un drum care urcă.André Gide

✍  Cofondator al editurii Gallimard  ✍

În 1908, Gide devine co-fondator al revistei „La Nouvelle Revue Française”, care a exercitat o mare influență asupra mișcării literare din Franța. Prin intermediul revistei fondate, a făcut cunoscute publicului francez creațiile lui Rilke, Hemingway, Freud, Faulkner etc. A fost un critic neobosit și avizat al operelor contemporanilor săi, publicând aprecierile în culegeriile de eseuri.

Ulterior, în 1911, înființează, împreună cu grupul de redactori ai revistei, la care s-a raliat Gaston Gallimard, editura N.R.F.-Gallimard, devenind mentorul ei spiritual. Se angajează în lupta pentru promovarea celor mai valoroase opere din literatura franceză și cea universală.

✍  André Gide – deschizătorul de drumuri  ✍

Debutul real a scriitorului îl constituie carte-manifest  Les Nourritures terrestres , considerată „una dintre cărțile care a tulburat efectiv o întreagă generație (Marguerite Yourcenar).
Operele cele mai appreciate ale André Gide sunt  Les Caves du Vatican  (1914), roman satiric, și Les Faux-Monnayeurs Les Caves du Vatican , numit de scriitor „primul său roman”. Publicat în 1925, romanul  Les Faux-Monnayeurs  (Falsificatorii de bani), considerat unanim capodopera scriitorului, este o contribuție fundamentală la înnoirea genului epic, înfățișând nașterea unui roman în roman – procedeu numit „mise en abyme”. Această inovație, ca și altele, a deschis calea unui nou curent literar – Noul Roman din anii ’50-70 ai sec. al XX-lea.
Aspectul teoretic si estetic al creaţiei gidiene va fi mult valorificat de reprezentanţii Noului Roman francez , iar o scriitoare precum Marguerite Yourcenar marturisește că lectura romanului lui André Gide i-a schimbat întreg cursul existenţei .

✍  Tema dominantă a creației lui André Gide  ✍

Tema dominantă o reprezintă tendința individului către libertate, propriul adevăr, autodepășire. Având un mesaj moralist și umanist, Gide a tras la țintă în opinii considerate sacre, fiind comparat cu „copilul teribil” al sec. XVIII – Voltaire. Contemporanii l-au numit pe André Gide „Proteu” – zeu marin, înzestrat cu darul profeției și capacitatea de a lua mereu alte înfățișări.
Ca scriitor și cetățean, André Gide a luptat împotriva prejudecăților și tabuurilor impuse de morala burgheză și a încercat să definească un umanism modern, care ar concilia luciditatea inteligenței și vitalitatea instinctelor. În concepția gidiană, adevărata libertate constă în îndeplinirea unor îndatoriri liber asumate față de comunitate.

✍  André Gide – călătorul  ✍

André Gide a vizitat tările de pe continentul african, criticând administrațiile coloniale. Cartea  Voyage au Congo  (1927) a reprezentat una dintre cele mai curajoase și convingătoare pledoarii împotriva colonialismului și a contribuit la desființarea unor societăți franceze a căror funcție oficială era de a-i „civiliza” pe băștinași.
În 1936 Gide a întreprins o călătorie în Uniunea Sovietică, relatată în lucrarea  Retour de l’U.R.S.S.  (Întoarcerea din URSS), în care critică regimul sovietic recent descoperit de el, după ce fusese simpatizant al partidului comunist.

✍  André Gide – laureatul Premiului Nobel  ✍

În 1947 scriitorului i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură. André Gide este cel de-al 7-lea francez laureat al Premiului Nobel.
Motivația Juriului:

Pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică.

✍  Memorialist  ✍

André Gide s-a lansat în mai multe genuri literare. A scris romane, povestiri, eseuri (Corydon), drame (Saul, Oedipe), versuri (Les poésis d’André Walter), nuvele (La Symphonie pastorale, L’Ecole des femmes), eseuri (Oscar Wilde, Fiodor Dostoievski, Montaigne), autobiografia  Si le grain ne meurt  (Dacă grăuntele nu piere). Majoritatea operelor sale poartă o amprentă autobiografică. A lăsat o vastă corespondență cu numeroase personalități ale epocii, printre care se numără scriitorii François Mauriac, Roger Martin du Gard, Paul Claudel, Paul Valéry.
Una dintre cele mai remarcabile opere scrise de André Gide este Jurnalul său.

Jurnalul lui Andre Gide, este prima traducere românească integrală – a fost efectuată după ediţia în două volume, din 1996, respectiv 1997, de la Gallimard, din colecţia Bibliotheque de la Pleiade, figurând cu numărul 54, ediţie la care au lucrat mulţi ani gideologii Eric Marty şi Martine Sagaert. În timp ce prima ediţie a jurnalului (1946) acoperea numai perioada 1939-1942, iar a doua ediţie – perioada 1889-1939 (primul volum) şi 1939-1949 (al doilea volum), ultima ediţie acoperă întregul traseu diaristic al scriitorului parizian, 1890-1925 (primul volum) şi 1926-1950 (volumul al doilea).