Meniu

Ne pare rău, nu există nimic în coș.

16 noiembrie 1922: se naște marele scriitor portughez – José Saramago

16 noiembrie 1922: se naște marele scriitor portughez – José Saramago

José Saramago a fost cea mai remarcabilă voce a literaturii portugheze. Nu a încetat niciodată să denunțe nedreptatea. A fost un scriitor pasionat, cineva care avea nevoie să descopere fiecare mic lucru ascuns, chiar dacă asta însemna înfruntarea adevăraților monștri ai acestei lumi.
Căutarea adevărului și eforturile sale de a-i face pe oameni să reflecte au făcut să răsară un stil literar unic. El a folosit parabole pline de imaginație, ironie și compasiune pentru a picta o realitate pe care oamenii nu o puteau ignora. 
Astăzi, noile generații își redescoperă vocea și îi admiră personalitatea îndrăzneață.

Cuvintele care vin din inimă nu sunt rostite niciodată, sunt prinse în gât și pot fi citite doar în ochii cuiva.José Saramago

 

 Primii ani 

Scriitorul s-a născut la 16 noiembrie 1922, în Azinhaga, un sat din provincia Ribatejo (Portugalia). Fiul lui Jose de Sousa, artilerist în Franţa, în Primul Război Mondial, şi al soţiei sale, Maria de Piedade, s-a mutat la Lisabona la vârsta de doi ani. Aici, tatăl său a obţinut o slujbă de agent de trafic, iar mama sa a lucrat ca menajeră. Vacanţele şcolare şi le-a petrecut în satul natal, unde se aflau bunicii săi, ţărani simpli, fără cunoaştere de carte. 

 Studii 

A absolvit şcoala primară, fiind un elev conştiincios, apoi a urmat doi ani de gimnaziu. În absenţa resurselor, nu a mai putut continua gimnaziul, mutându-se la o şcoală tehnică, unde timp de cinci ani a învăţat meseria de mecanic. După terminarea şcolii, a lucrat timp de doi ani într-un atelier de reparaţii auto. În acelaşi timp, a început să frecventeze, în orele libere ale serii, o bibliotecă din Lisabona. Acolo, doar cu multă curiozitate şi dorinţă de învăţare, şi-a dezvoltat şi rafinat gustul pentru literatură.
Înainte să devină jurnalist, traducător şi scriitor, a avut mai multe slujbe ce au presupus munca fizică. Saramago s-a căsătorit în 1944, cu Ilda Reis, dactilografă în cadrul Companiei de Transporturi Feroviare, care a devenit mai târziu o respectată gravoare. Căsătoria lor s-a terminat cu un divorţ, în 1970. În 1947 s-a născut singurul său copil, Violante, şi a publicat primul său roman intitulat „Terra do Pecado”. Până în 1966, când a publicat „Os Poemas Possíveis”, scriitorul a afirmat: 
am fost absent de pe scena literară portugheză, puţini oameni observând absenţa meaJosé Saramago

 Saramago, jurnalistul 

De la sfârşitul anului 1971, a lucrat pentru următorii doi ani la ediţia de seară a ziarului „Diário de Lisboa”, ca director al suplimentului cultural, dar şi ca redactor. În aprilie 1975, a devenit director adjunct al ediţiei de dimineaţă a ziarului „Diário de Nóticias”, post pe care l-a ocupat până în noiembrie când a fost concediat în urma schimbărilor provocate de lovitura de stat politico-militară din 25 noiembrie.

Începând din 1979 s-a dedicat în întregime scrisului. În 1988, s-a căsătorit cu jurnalista Pilar del Rio.

 Saramago, scriitorul 

Jose Saramago a publicat piese de teatru, nuvele, romane, poezii, librete, jurnale şi cărţi de călătorie. Primul său roman, „Manual de Pintura e Caligrafia” („Manual de pictură şi caligrafie”), a apărut în 1977. Subiectul său reflectă geneza unui artist. În „Viagem a Portugal” (1981, „Călătorie în Portugalia”), Saramago a căutat ideea unei noi Portugalii, la câţiva ani după ce dictatura s-a încheiat. Pentru a putea reda etapa nouă prin care trecea ţara sa, Saramago a folosit cea de-a treia persoană, observând la fel de mult atât împrejurările, cât şi propriile reacţii. Romanul „Levantado do Chao” (1980) este povestea unei familii sărace, de-a lungul a trei generaţii, care a trăi în perioada de după Primul Război Mondial până la 25 aprilie 1974, data revoluţiei portugheze.

✍ Recunoaştere Saramago, scriitorul 

Recunoaşterea internaţională a venit în anii ’80, odată cu publicarea romanului satiric „Memorial do Convento”(1982; tradusă în limba engleză „Baltasar and Blimunda”, în 1987). Doi ani mai târziu, succesul său a fost reconfirmat de „O Ano da Morte de Ricardo Reis” (1984, „Anul morţii lui Ricardo Reis”), un roman cu un subiect sub forma unui dialog între marele poet portughez Fernando Pessoa (1888-1935) şi personalitatea sa autoritară alternativă din colecţia de poezii „Odes de Ricardo Reis” (1946). Povestea are loc în anii 1930, anul debutului războiului civil spaniol şi ascensiunea lui Hitler, Mussolini, Franco şi Salazar. Prestigiul său s-a consolidat cu titluri precum „A Jangada de Pedra” (1986, „Pluta de piatră”), ecranizată în 2002 de către regizorul olandez George Sluizer, şi „Historia do cerco de Lisboa” (1989, „Istoria asediului Lisabonei”).
Autorităţile guvernamentale portugheze, sub presiunea comunităţii catolice, i-au interzis romanul „O Evangelho Segundo Jesus Cristo” (1991, „The Gospel According to Jesus Christ”), fiind exclus din lista cărţilor candidate la Premiul Literar european. În aceste împrejurări, scriitorul a părăsit Portugalia şi s-a stabilit pe insula spaniolă Lanzarote, împreună cu soţia sa, unde a şi murit, la 18 iunie 2010, la vârsta de 87 de ani.
În 1995 a publicat primul volum dintr-o trilogie despre identitatea fiinţei umane „Ensaio Sobre a Cegueira” („Eseu despre orbire”), continuat cu „Todos os Nomes” (1998, „Toate numele”) şi încheiat cu „Ensaio Sobre a Lucidez” („Eseu despre luciditate”, 2004). Primul volum al trilogiei a fost ecranizat, în 2008, de regizorul brazilian Fernando Meirelles, cu titlul „Blindness”.
A primit, în 1995, Premiul Camoes pentru întreaga sa operă. Trei ani mai târziu, în 1998, a devenit laureat al Premiului Nobel pentru literatură pentru crearea unei opere în care, „cu parabole susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne permite constant să captăm o realitate fugitivă”. Este primul scriitor portughez care a primit acest mare premiu.
În 1999, a fost instituit Premiul Literar „José Saramago” (bianual) în onoarea sa şi pentru recunoaşterea tinerilor autori de limbă portugheză.

✍✍✍ Caracteristicile operei lui José Saramago ✍✍✍

 Domeniu internațional 

Marea majoritate a cărților lui José Saramago au fost publicate în afara Portugaliei sale natale. Lista țărilor este condusă de Spania (în spaniolă și catalană), urmată de Franța, Olanda, Germania (atât în Republica Federală de Vest, cât și în Republica Democrată de Est), Regatul Unit, Grecia, Polonia, Bulgaria, URSS, Cehoslovacia (în cehă și slovacă), Norvegia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Israel, România, Ungaria și Elveția.
De asemenea, a lansat cu succes cărți în Japonia, Statele Unite, Mexic, Columbia, Argentina și Brazilia. Celebrele sale jurnale (Caiete din Lanzarote), precum și romanele sale au atins o mare popularitate în rândul vorbitorilor de spaniolă. Probabil, lucrările sale mai puțin cunoscute corespund teatrului și poeziei.

 

 Saramago și stilul său special 

Potrivit analiștilor literari precum Martín Vivaldi sau Eduardo Miranda Arrieta, este foarte dificil să cataloghezi opera lui José Saramago datorită lungimii și diversității sale. În acest sens, limitele dintre un gen și altul sunt practic inexistente în creațiile autorului portughez, care a ales să lucreze sub un stil literar specific bazat pe conținutul și obiectivul mesajului său.
În acest sens, Herrera Arciniega a declarat: „Decizia de a scrie un roman sau o nuvelă, dacă scrieți poezie, dacă creați o piesă, dacă întreprindeți o cronică sau alegeți un eseu, are de-a face cu este intenționată să exprime. Da, este o chestiune de tehnică și stiluri, precum și de formare, dar și de intenții cu privire la ce să scrii … ”.

 

 Bogăția și expresivitatea 

José Saramago a amestecat posibilitățile pe care fiecare gen le conferă pentru a-și determina modalitățile de exprimare. În paginile sale există pasaje frecvente în care introversiunea prevalează asupra acțiunii. Acest aspect este foarte evident în romanele sale „Evanghelia după Iisus Hristos și „Eseu despre orbire – ambele narațiuni cu elemente abundente de cronică.

 

 Saramago, istoricul și omul politic 

Gândurile sale de stânga au fost menționate în bazele ideologice ale nenumăratelor partide politice socialiste din America Latină. 
Cu toate acestea, chiar și când a dat vina pe Statele Unite pentru că a fost cauza majorității relelor globale din ultimele decenii, Saramago a menținut întotdeauna o poziție critică în ceea ce privește lipsa de profunzime și congruență a stângii latino-americane.
Dacă omul este format din circumstanțe, atunci circumstanțele trebuie formate uman…Capitalismul nu o face, nu s-a născut pentru asta. Și ar fi mai bine dacă am recunoaște că nici socialismul nu a făcut-o … circumstanțele pe care le trăiesc milioane de oameni nu sunt umane, nu au fost niciodată și totul indică faptul că nu vor fi
În unele dintre ultimele sale romane: Peștera, Omul duplicat, Eseu despre luciditate, José Saramago explorează probleme precum consumismul, pierderea identității într-o societate de masă, limitele democrației și promovarea analfabetismului funcțional ca sistem de dominație.

📕 Cărți de José Saramago 📕

Mai jos este o listă a lucrărilor lui Saramago, multe dintre ele demne de a fi printre cele mai bune 100 de cărți din istorie

✍ Romane

  • Țara păcatului (1947)
  • Manual de pictură și caligrafie (1977)
  • Ridicat de la sol (1980)
  • Memorialul de la Mafra (1982)
  • Anul morții lui Ricardo Reis (1984)
  • Pluta de piatră (1986)
  • Istoria asediului Lisabonei (1989)
  • Evanghelia după Iisus Hristos (1991)
  • Eseu despre orbire (1995)
  • Toate numele (1997)
  • Peștera (2000)
  • Omul duplicat (2004)
  • Eseu despre luciditate (2004)
  • Intermitențele morții (2005)
  • Călătoria elefantului (2008)
  • Cain (2009)

 

Poezie

  • Poezii posibile (1966)
  • Probabil bucurie (1970)
  • Anul 1993 (1975)

 

✍ Povestiri

  • Aproape un obiect (1978)
  • Povestea unei insule necunoscute (1998)

 

✍ Jurnale

  • Caiete din Lanzarote 1993-1995 (1997)
  • Caiete ale Lanzarote II 1996-1997 (2002)
  • Caietul (2009)
  • Ultimul caiet (2011)
  • Caietul anului Nobel (2018)

 

✍ Cărți pentru copii

  • Cea mai mare floare din lume (2001)
  • Tăcerea apei (2011)
  • Aligatorul (2016)

Scris de

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *