Ne pare rău, nu există nimic în coș.
Dacă ești un adevărat bibliofil, vei înțelege perfect cum e să fii deranjat de la lectură sau să ți se spună „lasă cartea, uite, filmul e pe Netflix și e mult mai bun!”. Cărțile sunt sacre, la fel și procesul de lectură. Orice șoarece de bibliotecă va confirma acest lucru.
Ai trecut de capitolele mai statice și acum te afli în mijlocul acțiunii. Inima începe să-ți bată cu putere, palmele îți transpiră, ai emoții, nu știi cum se va termina… când, de nicăieri, ești întrerupt de cineva care clar nu știe că a intrat cu bocancii în lumea ta.
Nimic nu doare mai mult decât autocolantele, de obicei o etichetă de preț, care este lipită pe coperta unei cărți dragi. Ceea ce face și mai rău este acel lipici care rămâne după multe încercări de a desprinde cu grijă autocolantul, iar uneori un abțibild de proastă calitate poate deteriora cartea.
Acesta este un pumnal direct în inimă: când cineva apreciază adaptarea filmului mai mult decât cartea în sine! Să recunoaștem, adaptările cinematografice ale cărților au potențial și pot fi chiar grozave, dar nu se pot egala niciodată cu opera scrisă, cu o carte ținută în mâini.
Dacă o carte este prea lungă sau conține prea multe detalii pentru a fi adaptată într-un film de 120 de minute, atunci poate că filmul nu ar trebui făcut deloc. De ce să schimbi intriga sau rezultatul unei cărți care și-a făcut deja un loc în inimile multora?
Să recunoaștem, nu există o singură copertă de film care să fi făcut dreptate poveștii cărții. Este doar un truc de marketing pentru a-i determina pe cei slabi să fie interesați de carte și să o cumpere în cele din urmă.
Te doare sufletul! Nimic nu este mai dezgustător decât să-ți pui cana de cafea direct pe carte. Și să mai lași și urme pe ea. Apoi, când va ajunge în mâinile altcuiva, acela se va întreba oare ce s-a întâmplat, oare cine nu a avut suflet când a făcut așa ceva.
Nu-i așa că acesta este cel mai rău lucru? A păta paginile clare ale unei cărți cu un stilou sau un marker pentru a nota un număr de telefon sau o adresă? De ce oamenii nu pot folosi pur și simplu post-it-uri pentru a nota ce le trece prin minte sau elemente importante din carte? Mai mult, există telefoane din ce în ce mai performante. Poți face o poză fără să mai mâzgălești cartea.
Este chiar atât de greu să ții o carte deschisă așa cum ar trebui să fie și să citești din ea? De ce i-ai afecta coloana vertebrală?
SPOILER ALERT!!!: Este greu de înțeles de ce cineva ar spune în mod deliberat cum se termină o carte. Acești oameni nu fac decât să enerveze persoana care a așteptat cu nerăbdare să vadă ce se mai întâmplă în cartea preferată.
Ai voie să fii super entuziasmat sau să plângi după ce termini o carte minunată. Nu lăsa pe nimeni să-ți diminueze încântarea. Ei nu știu ce pierd!
Dragă potențial donator de carte, de ce să oferi a doua carte dintr-o serie dacă știi că persoana respectivă nu a citit-o pe prima? Te-ai întrebat măcar? Fă-ți tema!
Pentru persoana care a conceput seria de cărți, precum și pentru autor, ce ți-a trecut prin cap în timp ce conceptualizai designul cărții? Știi cât de groaznic vor arăta cărțile împreună pe raft?
Ai verificat vreodată rezumatul unei cărți pe Goodreads sau Amazon și ai observat că este echivalentul unui mini-eseu? Este ca și cum persoana care a scris a uitat că este un rezumat și nu o dezvăluire completă a cărții. Măcar lăsați o parte de mister intact pentru a atrage cititorul să cumpere cartea.
English
French 
German
Lasă un răspuns