🔊 Muzica este pretutindeni încă din timpuri îndepărtate. Instrumentele muzicale s-au perfecționat de-a lungul anilor și astăzi avem ocazia să ascultăm sunete și muzică cu adevărat emoționante. Apărut relativ târziu în peisajul muzical european și fiind considerat astăzi mai curând reprezentativ pentru muzica de petrecere balcanică, acordeonul este însă întâlnit și în America de Sud și de Nord – făcându-și simțită prezența mai ales în muzica populară, folk; dar se pare că Europa rămâne prima casă a acestui instrument, continentul unde ar fi apărut primele modele, deși străbunicul acordeonului ar putea avea origini chiar în China.

🔊 Acordeonul are o istorie lungă. Printre componentele principale care alcătuiesc instrumentul se numără: stuf, burdufuri, tastatura și secțiunea bas. Povestea acestor piese va ajuta la descoperirea și evoluția surprinzătoare a acordeonului. Totul a început de la un instrument chinezesc antic de vânt care era cunoscut sub numele de Cheng sau Sheng. La instrumentul Cheng se cânta printr-o suflare de aer în piesa bucală de lemn care se atașează la o tărtăcuță și în care sunt montați diverși muguri de bambus de diferite lungimi. Data aproximativă a inventării este necunoscută, dar se crede că ar fi mai mult de 2000 de ani.

🔊 Cyrillus Damian din Viena este adesea amintit pentru crearea instrumentului. Acum se crede că Friedrich Buschmann din Berlin a fost prima persoană care a construit  modelul de bază pentru acordeon în 1822. Cu toate acestea, Damian a fost, de fapt, cel care a brevetat numele de „acordeon”, în 1829.

🔊 Impactul și succesul acordeonului au fost atât de mari încât nu doar orchestrele de amatori, majoritatea lor categoric talentați, l-au adoptat foarte repede, ci chiar și muzicienii cu o educație „clasică” au fost atrași de noile posibilități de expresie.